A trecut încă un weekend peste România profundă, iar din ceață n-a ieșit nimic altceva decât fum, mult fum de conferință de presă. Ilie Bolojan, premierul-mitralieră de fraze goale, a venit în fața noastră cu promisiuni și proiecții, dar fără nicio soluție concretă pentru explozia fiscală, prețurile de pe rafturi sau facturile care distrug veniturile și-așa amărâte ale oamenilor de rând. A vorbit mult, a spus nimic. Luni, președintele Nicușor Dan a preluat microfonul. Maraton de conferință la Cotroceni, aceeași limbă de lemn tehnocrată, în care grijile reale ale românilor au fost ocolite cu măiestrie.
A vorbit în buclă, ca un politician care și-a descoperit propriul ecou și e îndrăgostit de el însuși. Ne-a promis direcție, viziune și eficiență, dar când ai zero soluții și te ascunzi în clișee, viziunea devine o hologramă cu fundal electoral.
Românii ard de griji, iar Nicușor Dan cântă la liră. Sau, mai corect spus, recită niște slide-uri memorate ca la școală.
Și, totuși, în această liniște asurzitoare, o declarație strecurată printre slide-uri a ridicat o sprânceană: președintele a anunțat că va nominaliza „în cel mai scurt timp” un nou șef al SRI, plus că are „pretendenți” și la celelalte „Servicii”. A promis consultări, însă și-a asumat că „propunerea va veni de la mine”. Liniște în sală, nimeni n-a întrebat mai departe ce vrea să spună.
O decizie aparent de rutină, dar care ascunde miza reală a puterii.
Conform surselor noastre, pe lista lui Nicușor Dan se află și Dacian Cioloș, fost premier, consilier al „interimarului” Ilie Bolojan și, deloc întâmplător, un personaj despre care în cercurile din „intelligence” se discută de ani buni. Se vorbește despre o posibilă legătură indirectă cu DGSE, spionajul extern francez, via un fost socru cu rang înalt în această structură.
Poate fi o simplă speculație de presă sau este ceva mai mult de atât, vom vedea. Dar într-un stat în care CCR a confirmat interferențe externe în alegeri, a instala în fruntea unui serviciu de informații vital un personaj despre care se discută în acești termeni înseamnă a introduce riscuri strategice directe pentru suveranitatea deciziei românești în materie de securitate, corect?! Așadar, întrebarea reală nu mai este doar „pe cine propune președintele la șefia SRI?”, ci „în numele cui acționează Nicușor Dan?”.
Iată că (ne)aleșii neamului se feresc de întrebările esențiale, însă pun la cale numiri care vor defini următorii ani. Iar poporul? Ascultă și tace, doar s-a obișnuit să nu fie întrebat.
Până vom descoperi răspunsurile la aceste întrebări, președintele își pregătește instalarea. Vila de pe Gogol, aceeași în care au locuit Dăncilă și Cîțu, este gata. Vizavi, aceeași RA-APPS i-a repartizat premierului Bolojan o locuință implicată în scandaluri vechi de presă. Cartierul devine, iată, un duplex al puterii. Președintele ezită, partenera lui n-a dat încă „undă verde” să se mute din vila din Cotroceni, dar zona e deja împânzită de forțe de ordine. SPP e mai hotărât decât familia prezidențială, Pahonțu vrea să dețină controlul în continuare și cât mai repede, dacă se poate ieri!
Și dacă tot vorbim de confort: campania prezidențială a lui Nicușor Dan a costat peste 60 de milioane de lei, o sumă record, finanțată prin donații și împrumuturi de la sute de persoane, dintre care o parte au preferat să rămână… confidențiale. Oameni de afaceri influenți, foști sponsori discreți ai altor campanii și personaje din cercuri greu de pătruns au susținut financiar drumul spre Cotroceni al ex-primarului Capitalei. Totul este „legal”, desigur, dar întrebarea este ce își doresc în schimb acești finanțatori? Când plătești milioane pentru un președinte, nu o faci „doar” pentru democrație. Sunt bani mulți aruncați total dezinteresat – cum să nu! -, asta în timp ce românul obișnuit își face bugetul lunar la sânge, cu pixul.
Ironia? Avem la conducerea țării un tandem de vorbitori de profesie: unul este matematician, celălalt inginer – însă, când vine vorba de soluții concrete pentru economie, administrație sau traiul cetățeanului, se transformă amândoi în poeți de carton, cu vocabular de PowerPoint și nerv de seminar. Fiecare întrebare primește un răspuns pe cât de vag, pe atât de steril. Nu știm cum vom plăti facturile iarna care vine, dar știm că Guvernul Bolojan „e preocupat”. Nu știm dacă TVA-ul va crește, dar știm că „analizele sunt în desfășurare”.
Așa arată România condusă de tandemul Nicușor Dan – Ilie Bolojan: o țară unde „se comunică”, dar nu se guvernează. Se mimează preocuparea, dar se evită responsabilitatea. Și în timp ce liderii își tocesc vocalele în fața camerelor, România reală se zbate fără direcție, fără explicații și, cel mai grav, fără speranță de mai bine.
