România, teatru de încercări. Cine regizează haosul declanșat în USR?

În ultimele săptămâni, România a devenit din nou un laborator de instabilitate controlată. Un spectacol jalnic, coregrafiat cu o precizie care i-ar face invidioși chiar și pe cei mai experimentați regizori de teatru absurd. Tocmai când la București a sosit o delegație americană de prim-rang, condusă de Vern Buchanan – președintele Parteneriatului pentru Democrație, o structură care monitorizează sănătatea parlamentară a țărilor partenere Statelor Unite -, iată că democrația noastră a intrat din nou în criză. Nu este o coincidență. Este un semnal. Și cine nu vede asta, fie este orb, fie este complice.

În loc să vadă o Românie stabilă și matură politic, americanii asistă șocați la un nou rateu pe care-l dă democrația noastră. Și nu este întâmplător că se întâmplă asta.

Sabotorii propriului proiect politic

Aproape tragicomic este să vezi cum USR, partidul care s-a născut din „revolta împotriva corupției” sistematice, a ajuns să joace exact același joc murdar pe care pretindea că îl combate.

Nu demult, „reziștii” promiteau reforme electorale care să împiedice anulări aleatorii ale votului. Astăzi, însă, asistăm la o luptă internă între găști hămesite, care amintește mai degrabă de epurările staliniste decât de orice pretenție de democrație liberală. Șefa partidului, Elena Lasconi, este eliminată peste noapte, facțiunile de la vârf se ceartă pentru control, iar proiectul politic a fost abandonat în favoarea luptei pentru putere… și pentru banii din campania electorală.

Unde sunt acum acele voci ale societății civile care vorbeau despre adâncime juridică și proceduri corecte? Unde sunt argumentele despre statul de drept când propriul partid devine un caz de studiu pentru capricii politice? Dacă asta e alternativa pe care o propune USR, atunci întrebarea inevitabilă este: alternativă la ce? La PSD și PNL sau la parodierea democrației?

Când partidele se autodistrug în lupte intestine în loc să reprezinte cetățenii, atunci nu mai avem formațiuni politice, ci o mafie legalizată.

Anularea alegerilor, un nou scenariu, aceeași regie

În ultimele zile, mass-media a început, din nou, să discute posibilitatea anulării alegerilor. Tot felul de specialiști sunt aduși pe la emisiuni și puși să explice cum și când am putea ajunge la un nou „6 decembrie”. Dar, de ce? Pentru că cineva vrea să normalizeze ideea că votul românilor poate fi anulat oricând nu convine cuiva? Că poți să-l anulezi, să-l amâni, să-l contesti dacă nu-ți convine rezultatul?

Poporul român a fost luat ostatic într-un joc în care el nu are de ales decât să privească. Este spectator al propriului viitor. Dacă alegerile pot fi suspendate, amânate sau invalidate ori de câte ori „Statul paralel” simte pericolul schimbării, atunci ce mai rămâne din democrație? Doar o farsă, o simulare a alegerii, în care cetățenii sunt lăsați să creadă că au un cuvânt de spus. Dar, în realitate, deciziile se iau în alte săli, de alte mâini.

Delegația din SUA, în control, nu în vizită!

Săptămâna a început cu aflarea programului delegației americane pe care Donald Trump o trimite la București.

Vern Buchanan nu este un turist politic, veteranul taberei republicane conduce o comisie care monitorizează democrația în țări partenere. Marți, el se va afla într-o țară care, pe hârtie, este un aliat stabil al SUA, dar care, în practică, arată tot mai mult semne de degradare democratică. De ce tocmai acum? Pentru că România este în pragul unor decizii cruciale: bugetul de austeritate, poziția în războiul din Ucraina, poate chiar viitorul NATO în regiune.

Și când un stat este slab din interior, devine un instrument, nu un partener.

Cine are interesul să arate România ca o țară pe cale de destabilizare și fix în momentul în care americanii ne analizează, asta vrem și noi să aflăm. Cine profită de imaginea unei democrații bolnave? Nu americanii, în mod evident, ei doar constată ce se întâmplă la București. Dar cei din interior, care se folosesc de această slăbiciune pentru a-și consolida pozițiile, au de dat niște răspunsuri.

Vizita americanilor nu e un compliment, ci trebuie privită ca un semnal de alarmă.

La Cotroceni, la Parlament și în ministerele de la Palatul Victoria, haosul este la ordinea zilei. PSD, PNL și UDMR nu guvernează, ci doar improvizează, iar mesajele contradictorii despre austeritate vin exact atunci când țara are nevoie de claritate.

Nici în Opoziție nu este liniște – AUR se destramă într-un conflict de ego-uri între George Simion și Claudiu Târziu, iar USR, în loc să fie alternativa, a devenit o glumă proastă.

Unde este opoziția politică din România? Unde este presiunea civică? Unde sunt protestele care să pună capăt acestei situații sinistre?

Concluzia este una singură: românii fie se trezesc, la vot, fie țara va deveni o colonie. Aceasta nu mai este doar o criză politică. Este un test de supraviețuire națională. Iar noi, dacă permitem ca alegerile să fie jucăria unor grupuri care le anulează când nu le convine rezultatul, atunci nu mai suntem o democrație, ci o oligarhie mascată.

De ce nu încetează haosul? Pentru că cineva are nevoie de el. Pentru că atunci când politica a devenit o bătaie de joc, adevărații jucători – cei din umbră – pot mișca piesele cum vor ei. Și, din păcate, România a devenit un teren de joc pentru interese pe care nici măcar nu le înțelegem.