România, țara Elenelor tupeiste și parvenite

România a avut o Viorica și mai multe Elene, iar pe toate le leagă (ce termen nepotrivit, iertare, Udrea!) pofta pentru putere și tupeul nemărginit. Grupul se mărește acum, căci în joc a intrat și o jurnalistă care și-a descoperit peste noapte abilitățile în administrație publică și, după un mandat încununat cu succes la o metropolă din Argeș, crede că are tot ce-i trebuie ca să facă saltul la Palatul Cotroceni. După ce am pus președinte primarul Capitalei, l-am votat pe cel din Sibiu, iar acum suntem pregătiți să coborâm ștacheta pretențiilor alegând să ne conducă o nimeni în drum.

Ca orice userist care se respectă, și această Elena crede că poate arde etapele – de la sat la oraș e doar o chestiune de percepție, la fel cum verbul „a conduce” poate fi lipit de mai multe substantive – „mașină”, „primărie”, „partid”, „țară”. Tot a conduce, nu-i așa?!

USR, scrutin 2.0

Sunt alegeri în USR pentru funcția de președinte. Știm cine votează, dar n-avem habar cine numără voturile. Bine, până și Stalin ar avea probleme să dea o replică pe măsura înțelepciunii useriste, care își lasă opțiunea politică la mâna hazardului, pardon, a programatorului IT; la USR, scrutinul electoral se desfășoară online – apeși pe un buton, iar votul tău zboară prin măruntaiele Internetului și la final iese… cine zice „Sistemul”, se știe!

Dan Barna și Cătălin Drulă au dus USR acolo unde-i este loc, la coada politicii românești, foarte aproape de un scor care să reflecte realitatea electorală – acest partid abia trece pragul electoral dacă n-ar avea proptele puternice în „Servicii” și interese uriașe în mediul de afaceri. Fără cele două cârje, USR ar lua drept REPER exemplul lui Dacian Cioloș – încet, dar sigur spre groapa de gunoi a istoriei.

Au pornit șase în cursa pentru funcția de președinte, dar, ca prin magie, butonul „delete” a șters doi candidați, cale liberă pentru cine trebuie. Salvarea, zic mulți, vine de la Câmpulung. „Este doar o altă Dăncilă”, spun alții, și sunt destui, care au observat cu atenție mișcările din USR.

Ce-i aia familie?

N-a trecut mult timp de când Nuți din Muscel ținea capul de afiș al știrilor cu un subiect sensibil, dar în același timp important – a votat „da” la referendumul pentru familie și și-a pus în cap tocmai… familia. A urmat un scandal monstru, cu vorbe grele, pline de venin aruncate în spațiul public. Între timp, lucrurile s-au așezat, ba chiar mai mult de atât – s-a schimbat punctul de vedere al Elenei, care acum spune că n-ar mai vota în veci pentru „familia tradițională”, ea fiind modernă, „destupată la cap”. Cu alte cuvinte, cei care cred altfel sunt încuiați la minte, niște înapoiați care n-au ce căuta în anul 2024. Noi știm că totul este propagandă, iar interviurile de acest gen se comandă pentru imagine, dar și asta ne arată cât de mult te schimbă politica și cum, de dragul puterii, faci orice, inclusiv pact cu diavolul.

Personajul devine o transpunere caragialească, extrem de reușită, am zice. Elena de la USR o întrece pe Elena de la PDL – este la fel de pricepută în politică și administrație, dar mult mai periculoasă, în sensul că acum își reneagă tot trecutul și condamnă fiecare gând în care a crezut vreodată. Grav este că face asta doar ca să mulțumească curentul neomarxisto-progresist care bântuie USR. „Fă-te frate cu dracul până când…”, știm, știm, dar e doar o vorbă, nu trebuie să și crezi asta, Nuți!

Nici n-a ajuns șefă de partid și are pretenții, deja se vizează un mic dictator, pardon, o Cleopatra pârguită. Vrea puterea absolută, promite să taie din rădăcină răul care a dus USR la vale. Da, cunoaștem tipul, România a mai avut o Elena care comanda țara, de la Cabinetul 2, și nu prea era iubită de oameni… dovadă și cum a sfârșit.

USR își schimbă conducerea, dar năravul rămâne, din câte vedem. Partidul care n-a făcut nimic pentru țară, ci doar a îndatorat generațiile viitoare, în cârdășie cu tristul premier de amintit pe care l-am avut în pandemie, merge pe aceeași linie antiromânească și se pregătește să atace „prezidențialele” cu un lider croit după chipul și asemănarea predecesorului – tupeu maxim, realizări minime.