Și în 2014, ca și azi, Victor Ponta pretindea că pune România pe primul loc. În realitate, acțiunile sale au demonstrat exact contrariul. Când inundațiile amenințau întreaga regiune a Balcanilor, Ponta a decis să sacrifice sate românești pentru a salva capitala Serbiei, Belgrad. Nu e o acuzație — e o declarație a lui, rostită cu seninătate și chiar cu un soi de mândrie.
Să pui Serbia pe primul loc și România sub apă nu e doar o decizie proastă, e o trădare. Să o faci din poziția de prim-ministru e și mai grav. Să o recunoști public, peste ani, fără urmă de regret, ba chiar cu zâmbetul pe buze, e o palmă pe obrazul întregii țări.
Oamenii din zonele afectate nu au fost întrebați, consultați sau ajutați. Au fost lăsați să se descurce cum pot. În timp ce Belgradul era salvat, în România se înecau gospodării, pământuri, vieți. Iar Victor Ponta, cel care ar fi trebuit să protejeze fiecare cetățean român, era ocupat cu imaginea sa internațională.
Ce fel de patriot își lasă propriii oameni să sufere pentru a da bine în fața unei alte țări? Ce fel de lider alege PR extern în loc de loialitate internă? Ce fel de om își asumă trădarea ca pe un act de vitejie? Răspunsul e simplu: Victor Ponta.
Să vorbești cu lejeritate despre o decizie care a provocat suferință în propria țară și să o tratezi ca pe o glumă bună de podcast arată o ruptură completă de realitate. Și o lipsă totală de empatie. Liderii adevărați își apără poporul, nu-l sacrifică pentru recunoaștere diplomatică.
România nu mai are nevoie de politicieni care să o pună la coada intereselor străine. România are nevoie de oameni care să o pună pe primul loc în fapte, nu doar în sloganuri. Iar când un fost prim-ministru declară senin că și-a trădat propriul popor, reacția nu poate fi decât una singură: rușine.
Victor Ponta nu a fost patriot. A fost oportunist. Și, mai grav, trădător. Pentru că, indiferent de cum încearcă să justifice acum decizia luată în 2014, rezultatul a fost clar: România a fost lăsată sub apele Dunării, iar Serbia a fost pusă pe piedestal. Iar asta, în ochii oricărui român, nu e leadership. E abandon.
Iar dacă nu ne supărăm acum, dacă nu ne revoltăm, dacă nu ținem minte — atunci vom fi din nou trădați. Poate de alți ca Ponta, poate în alte forme. Dar trădarea va reveni mereu acolo unde nu e pedepsită. Așa că hai să nu uităm: în 2014, Victor Ponta a pus Serbia pe primul loc. Iar România? Sub apă.