România, sfâșiată între Macron și Trump. Ce alege Bucureștiul, gaullismul francez sau realpolitikul american?

România se află într-un moment unic în istoria sa postbelică: devine simultan pion și arbitru între două viziuni occidentale antitetice – gaullismul militarist al Franței se opune realpolitik-ului pragmatic al SUA.

Pe de o parte, Parisul începe să-și facă de cap în țara noastră și, prin „Focșani Gate”, ne transformă într-un laborator de experiment militar.

Pe de altă parte, sesizând că Administrația Biden a predat România rețelei soroșiste, republicanii lui Donald Trump trimit o delegație la București cu misiunea declarată de a verifica „sănătatea democratică”. Totul, într-un context extrem de complicat – ni se dau semnale că noua conducere de la Casa Albă ar putea să nu recunoască alegerile prezidențiale din mai!

Franța, protectorul Europei sau ultimul imperiu colonial?

Operațiunea „Focșani Gate” nu are nimic a face cu altruismul NATO, așa cum încearcă să ni se transmită. Este vorba, mai degrabă, de un expansionism militar francez apărut din dorința lui Emmanuel Macron de a-și umfla mușchii în fața „noului șerif din oraș”, cum l-a numit vicepreședintele SUA, J.D. Vance, pe Donald Trump.

Atunci când unitățile topografice ale armatei franceze cartografiază „Focșani Gate” cu precizie militară (inclusiv pentru scenarii fără GPS, în condiții de bruiaj), acest lucru nu este un simplu exercițiu tehnic. Este un semnal strategic transmis aliaților NATO și Rusiei – Franța își extinde controlul operațional asupra unei zone critice din România, contestând monopolul SUA asupra securității Flancului de Est.

De ce face Parisul această mișcare acum? Pentru că America traversează cea mai mare criză de credibilitate de după Al Doilea Război Mondial. Sub conducerea lui Biden, SUA au fost percepute ca fiind slabe în gestionarea crizelor globale. În plus, Trump a transmis, deja, un mesaj clar – problemele Europei nu sunt și ale Americii, „ne desparte un ocean”.

Având în vedere noul context, Franța vede o oportunitate să se poziționeze ca alternativă europeană la protecția SUA, dar face asta pentru că are o serie de interese economice și militare. Vorbim în primul rând de contracte de armament – România este un potențial client pentru avioanele Rafale, plus sistemele de artilerie și tehnologie avansată vândute de industria de armament a Parisului (Dassault, Thales).

În niciun moment nu a fost vorba despre apărarea României, să fie clar! Franța vrea să controleze coridorul energetic România-Ucraina-Moldova (gaz, electricitate, infrastructură), care poate juca un rol important în viitorul securității. Franța nu vine să „ajute”. Vine să-și consolideze propria zonă de influență.

Anunțând în presa din Hexagon că va cartografia „Focșani Gate” (Poarta Focșani), punctul vulnerabil din apărarea NATO, de fapt Macron le zice americanilor că nu și-au făcut datoria cum trebuie în România, în ceea ce presupune protejarea Flancului de Est. SUA au baze permanente la noi, drone Reaper și escadrile F-16, dar Franța răspunde acum cu o prezență a specialiștilor militari (topografi). Parisul vrea să obțină dependența Bucureștiului de tehnica sa de recunoaștere.

Suntem doar un experiment, pe care Ilie Bolojan l-a acceptat, se pare, fără crâcnire – dacă Franța intră în joc și arată că poate asigura securitatea la granița NATO cu Rusia, va demonstra că Europa nu mai are nevoie de SUA și umbrela sa de securitate.

Riscul pentru România este să fie pionul sacrificat pentru divizarea NATO pe axa SUA vs. Franța. În plus, dacă acceptăm prezența franceză fără compensații clare (transfer tehnologic, investiții pe măsură etc), riscăm să devenim doar un satelit al Parisului. Cum, de altfel, încep să ne privească tot mai multe țări occidentale.

Nu în ultimul rând, dacă America vede că România se apropie prea mult de Franța, poate decide înghețarea tuturor investițiilor la noi în țară, de la cele militare la cele de afaceri. Despre riscul ca prezența franceză la „Focșani Gate” să fie interpretată la Kremlin ca pregătire ofensivă a NATO, nu una defensivă, cum ne „adoarme” Macron, nici nu mai pomenim!

România trebuie să meargă pe sârmă între interesele SUA și Franța,  altfel riscă să fie prinsă în lupta pentru hegemonie europeană, fără niciun beneficiu clar.

Trump începe să pună presiune

Poziția Statelor Unite a fost exprimată de J.D. Vance – America nu mai apără „pe gratis” Europa: ori face profit, ori își închide/reduce bazele militare de aici!

Vizita congresmenilor americani la București, anunțată de Cristian Diaconescu, nu este o simplă verificare a integrității electorale. E un test de aliniere a țării noastre – republicanii vor asigurarea că România nu devine un „cavou” pentru democrație, vezi influența și controlul rețelei soroșiste asupra justiției din țara noastră, de la arestările la comandă la anularea alegerilor de către CCR.

Amenințarea care planează asupra Bucureștiului este un mesaj puternic adresat UE: SUA nu vor tolera un „Bruxelles 2.0” în Est! Dacă Washingtonul va refuza să recunoască rezultatele alegerilor prezidențiale, investițiile americane (Lockheed Martin, Exxon, bănci etc) și bazele militare de la Deveselu și Kogălniceanu vor dispărea din peisaj!

Neutralitatea activă sau moartea geopolitică?

Vedem că ambele puteri ne instrumentalizează, dar în moduri diferite: Franța vrea să ne transforme în „portavion terestru” împotriva Rusiei, în timp ce SUA ne folosesc ca „laborator de influență” împotriva Uniunii Europene.

România nu poate fi nici „satelitul” Franței, nici „colonia” SUA. Singura cale realistă este neutralitatea activă – cooperare cu ambele tabere, dar cu condiții clare.

Decizia e la actuala putere: vom rămâne o monedă de schimb între imperii sau vom deveni, în sfârșit, un jucător?!