De la robinetul cu apă închis, la mâncarea ieftină și periculoasă importată din afara Europei și până la tentativele de control asupra Justiției, o organizație din ce în ce mai puternică pare hotărât să pună mâna pe resursele vitale ale României. Nu prin competență sau viziune, ci prin improvizație, aroganță și decizii luate peste capul cetățenilor. Guvernarea PNL-PSD-USR-UDMR seamănă tot mai mult cu un sechestru.
USR a ajuns să oprească apa populației când vrea și să ne dea cu porția, la bidon de plastic, câteva picături. „Luați încet, români, să nu vă înecați!”. Nu e o glumă, e crunta realitate a anului 2026, continuare după un 2025 pe care locuitorii din Prahova vor să-l uite.
Se gândea cineva, acum 20 sau 30 de ani, că vom ajunge în situația în care o mână de (ne)aleși să controleze discreționar resurse vitale ale țării? Nu s-a inventat încă un gheșeft cu aerul pe care-l respirăm, dar, la ritmul în care USR acaparează tot ce ține de viață, e doar o chestiune de timp până când cineva din mașinăria progresistă de spălat creiere va veni cu ideea taxării fiecărei respirații.
Barajele golite, județe întregi lăsate fără apă, sute de mii de oameni tratați ca un detaliu administrativ. Incompetență? Nepăsare? Sau doar un exercițiu de forță, menit să ne obișnuiască cu ideea că depindem de bunăvoința lor?
Agricultura, ultima lovitură încasată
După apă, a venit rândul mâncării să fie „raționalizată”. Termenul poate că sună forțat, dar în scurt timp s-ar putea ca acesta să fie efectul semnării acordului UE-Mercosur. Din partea României a fost mandatată să-și dea votul reprezentanta noastră la COREPER, Iulia Matei, asta deși ministrul Agriculturii, Florin Barbu, s-a poziționat ferm împotrivă și a refuzat să semneze Memorandumul.
Motivul? Absența unor clauze clare de protecție pentru fermierii români, lipsa garanțiilor privind standardele de siguranță alimentară, protecția mediului și bunăstarea animalelor. Cu alte cuvinte: agricultura României a fost pusă pe masă, la schimb, fără ca cei direct afectați să fie măcar întrebați.
PSD vorbește despre „un act de trădare a intereselor fermierilor români”, acuzând miniștrii USR de la Externe și Economie – Oana Țoiu și Radu Miruță – că au avizat Memorandumul fără consultări reale și ignorând deliberat avertismentele Ministerului Agriculturii.
Pentru cei care încă mai cred că „ieftin” înseamnă automat „bun”, Cezar Gheorghe, fondator AGRIColumn și fermier român cu peste 20 de ani de experiență pe piața cerealelor, a explicat care este riscul. America de Sud cultivă masiv cu organisme modificate genetic, interzise în Europa. Utilizează mii de substanțe pentru protecția culturilor care nu sunt permise în UE și are costuri de producție de două ori mai mici, randamente financiare uriașe și un sistem complet diferit de distribuție, bazat pe barter, nu pe credite împovărătoare.
De aici și decalajul uriaș între profitul raportat de fermierii brazilieni, de exemplu, și cei români. La asta se adaugă energia scumpă, îngrășămintele aduse de la mii de kilometri (Azomureș a fost distrus, iar din Rusia – cel mai mare exportator al lumii – avem interzis să importăm), seceta cronică și normele europene stricte, pe care fermierii români le respectă cu costuri enorme.
În doi, trei ani de la intrarea în vigoare a acordului UE-Mercosur ne vom pune o singură întrebare: ce mâncăm, de fapt? Piața românească va fi inundată cu produse pline de reziduuri, pesticide și contaminanți care pot duce la cancer, infertilitate și boli grave. Dar, desigur, vor fi „mai ieftine”, mulțumim, USR!
În plus, la aproape 21% din populația României angrenată în agricultură, e clar că primii care vor fi afectați, adică vor dispărea din peisaj, sunt micii fermieri. Apoi cei medii, iar lanțul continuă cu procesarea locală, zootehnia, depozitarea și logistica. Finalul va găsi Portul Constanța golit de volumul de marfă agricolă, iar comunitățile rurale, golite de locuitori.
Este o disoluție lentă, dar sigură. O execuție economică prin importuri „avantajoase”.
Justiția, următoarea țintă a „reziștilor”
Între timp, USR pare să fi pus ochii și pe Justiție, iar Radu Marinescu este cea mai proaspătă țintă lovită de „reziști”. Și fiindcă nu s-a putut încropi pe genunchi niciun dosar, a fost scoasă la înaintare, a câta oară?, spaima doctoranzilor din România, jurnalista care vânează falsul din diplome ca americanii resursele din emisfera vestică.
Între timp, șefa Curții de Apel București, Liana Arsenie, a apucat să tragă un semnal de alarmă, avertizând cu privire la un plan minuțios de preluare a controlului asupra puterii judecătorești. Cine are ochi, vede și pricepe că emoțiile din articolele de pe site-urile de casă sunt fabricate, iar imaginile prezentate la tv, manipulate.
Presiunile constante exercitate duc la un dezechilibru periculos în România, în care puterea executivă devorează legislativul și încearcă să subordoneze justiția, se plânge șefa C.A.B.
Nu că magistrații români ar fi niște sfinți pictați pe icoane, dar până la finalul poveștii despre pensiile speciale avem un fapt concret – orice stat în care toată puterea ajunge într-o singură mână se numește autocrație.
Ce ne dă la schimb USR
Totuși, USR ne dă ceva. Ne ia apa, ne ia mâncarea, dar ne oferă din belșug bâlbe, gafe și incompetență.
În doar un an de guvernare, partidul „profesionalismului” a reușit să demonstreze că reforma este doar un slogan, iar competența, o iluzie. De la CV-uri „omise” și scandaluri administrative, până la decizii care lasă județe întregi fără apă, bilanțul domniei USR este devastator.
Și, cu fiecare lună care trece, devine tot mai clar că USR nu guvernează România, ci o administrează ca pe un ONG prost condus, rupt de realitate și imun la consecințe.
Ceea ce fac vuvuzelele îndoctrinate cu ideologia soroșistă nu-i reformă, nici modernizare a statului. Este un sechestru politic pus pe o țară care începe să simtă tot mai clar că nu mai are voie nici să bea, nici să mănânce, nici să judece singură.
