În timp ce românii strâng cureaua până le sar vertebrele, Palatul Cotroceni e ocupat cu întâlniri elegante și planuri fiscale „creative”, în care singura constantă rămâne asta: plătește prostul. România reală se sufocă de scumpiri și taxe noi, dar liderii săi o ard internațional, pe buzunarele noastre.
Luni dimineață, Nicușor Dan a bifat un nou episod din serialul „Guvernarea cu fața spre sindicate, dar cu spatele spre popor”. Invitați de onoare: liderii marilor confederații sindicale. Miza? Un sprijin care să-i țină pe oameni liniștiți în fața furtunii fiscale ce se pregătește: tăieri, majorări, noi biruri, scumpiri, tot tacâmul. Statul nu mai are bani, dar nu pentru că n-ar avea de unde, ci pentru că îi dă pe altundeva.
Într-un moment în care România se împrumută de zor pentru a „sprijini” Ucraina și o face generos, doar că pe banii populației, cetățeanul de rând este invitat să înțeleagă că nu mai sunt resurse pentru salarii, pensii, alocații copii, că de sporuri și prime nici nu mai pomenim! Puterea de cumpărare? Va fi tot mai mică, ni se livrează zilnic acest mesaj dinspre televiziunile aservite „statului paralel”. S-a terminat cu mălaiul, am înțeles, dar de ce pentru unii a mai rămas ceva pe fundul sacului?! Adică, vorba unui bătrân la piață, „pentru Zelenski avem, pentru pensionarul din Vaslui… mai vedem”.
Ironia amară a momentului este că România face eforturi disperate să ajute extern, dar când vine vorba de propriul popor, brusc „nu mai sunt bani”. Deficitul bugetar a devenit bau-baul național, invocat cu patos la fiecare tăiere de spor, dar ignorat complet când vine vorba de pomeni internaționale.
Sindicaliștii, deși nemulțumiți, au fost primiți ca niște copii obraznici cărora li se explică de ce „așa nu se mai poate”. Bogdan Hossu (Cartel Alfa) a atras atenția că scăderea puterii de cumpărare reprezintă, deja, un fenomen accelerat de inflație, iar austeritatea va însemna de fapt o condamnare la sărăcie. Dar de unde dialog real, când consilierul prezidențial Dragoș Anastasiu ne explică sec că „nu mai este timp pentru microchirurgie”? E clar: urmează amputări, ne zice milionarul care se laudă că i se deschid porțile Cotrocenilor când ajunge cu limuzina în fața palatului prezidențiall.
Apocalipsa fiscală de la 1 iulie
Cireașa de pe coliva economică vine la 1 iulie. Se anunță eliminarea plafonării TVA la alimente, scumpirea energiei electrice și, desigur, noi taxe și impozite, inventate cu fantezie: taxa pe orice tranzacție bancară fiind doar un exemplu de „inovație fiscală”. Un coșmar pentru economie, dar o fantezie umedă pentru Ministerul Finanțelor.
Ca să înțelegem cât de „eficient” își joacă România cartea economică, merită amintit și că, în timp ce ne plângem că nu avem bani pentru profesori, spitale sau infrastructură, statul român susține cu sârg economiile altor țări. Cum? Simplu: importăm mai mult decât exportăm. Practic, suntem clienții ideali ai marilor economii din UE – cumpărăm de la străini tot ce prindem și nu le vindem nimic pentru că producem din ce în ce mai puțin. În primele patru luni ale anului, deficitul balanței comerciale a crescut cu aproape 25%, ajungând la 11,6 miliarde de euro, potrivit datelor publice ale INS! Importurile au crescut cu 6%, exporturile au stat pe loc. Ne-au scăzut până și exporturile de uleiuri alimentare cu 40%, dar am compensat – cum altfel? – cu importuri mai mari cu 32%.
Așadar, am ajuns să susținem industriile și locurile de muncă ale Occidentului, în timp ce firmele românești se sufocă sau dispar de-a binelea din economie. Din nou, românul simplu plătește: prin prețuri mai mari, salarii înghețate și o monedă națională care stă la mila piețelor financiare străine.
Așa arată „strategia economică” a unui stat care împrumută bani ca să importe mâncare și tutun, în loc să investească în producția locală. Eficiență balcanică, ambalată în hârtii europene.
Nicușor Dan, gingaș ca un ghiocel
În tot acest haos, președintele Nicușor Dan cam sugerează că el nu are nicio responsabilitate, iar de vină ar fi „viitorul Executiv”. Un soi de spălare pe mâini elegantă, între două întâlniri cu antreprenori și negocieri cu partide care nu știu nici ele pe ce lume trăiesc.
Imaginea de azi a României este copy-paste după prima lună de mandat a lui Nicușor Dan – noul președinte nu știe nici cine va fi premier, nici ce măsuri economico-fiscale trebuie luate, nici când, nici dacă vor avea efect. Avem doar niște politicienii care vor să conducă țara ținând ochii închiși, dar mâna adânc în buzunarul contribuabilului.
România anului 2025 pare o țară unde austeritatea este pentru popor, iar solidaritatea e pentru export. În timp ce liderii din PSD, PNL și UDMR se întrec în declarații și planuri de criză, oamenii obișnuiți sunt cei care suportă nota de plată. Din păcate, singurul plan coerent pare să fie acesta: sărăcie națională, dar cu zâmbet european.
