Nici când era la putere sau se pregătea să o preia PSD nu a făcut atâta iureș, și nu mă refer aici doar la alegerile locale. Este vorba și de cele parlamentare, dar și cele pentru alegerea președintelui de partid. În schimb, liberalii se scaldă în neghiobie și îngâmfare cu alegerile lor de parcă ar fi vorba de un eveniment mondial. Au pus monopol pe spațiul public și vor să convingă că, fără liberalism, România nu funcționează. În realitate, țara este sufocată de politica lor năroadă, ridicolă și croită doar pe jaf.
După cum este firesc, alegerile interne nu au cum să reprezinte un punct de cotitură în viața unui popor. Liberalii nu sunt un partid care, dacă ar avea și idei, s-ar putea impune. Singuri, așa cum s-a văzut, nu au nicio putere, întotdeauna au avut nevoie de o garnitură care să-i tragă sau să-i împingă.
Pe cine interesează liberalii?
Exceptând europarlamentarele, unde au reușit să impună niște oameni, liberalii nu au câștigat nimic. Și nici câștigul de aici nu li se datorează în totalitate. Fără ajutorul lui Klaus Iohannis, care a stabilit data alegerilor în aceeași zi cu referendumul pentru justiție doar pentru a face culoar liberalilor, PNL nu ar fi atins scorul cu care se împăunează astăzi. La alegerile locale de anul trecut s-a clasat al doilea, sub social democrați. Ulterior, la alegerile parlamentare, tot pe locul doi a ieșit. Acum, conform ultimelor sondaje, abia atinge 22 la sută din preferințele de vot ale românilor.
PSD se situează înaintea lui, cu 36 la sută, ceea ce reprezintă o diferență foarte mare. Ei bine, atunci de unde atâta tupeu de a se prezenta ca forța politică cea mai importantă din România? De unde atâta neobrăzare de a insinua că alegerile pentru președinția partidului sunt atât de importante pentru țară? Pe cine mai interesează azi liberalii, în condițiile în care după cum spuneam, doar 22 la sută dintre români i-ar mai vota?
Orban sau Cîțu, același drac
Zilnic avem program de știri despre cum a dormit Cîțu sau dacă Orban a visat frumos. Din două în două ore ni se dau informații despre cum s-au atacat taberele la prânz și ce replici au trimis adversarii. Peste tot este o propagandă slinoasă, croindu-se subiect din orice tâmpenie. Pe cine interesează că nu știu ce atârnător local la putere s-a certat cu un altul, care nu-l iubește pe Orban la fel cum îl iubește pe Cîțu?
Pe cine privește că Iohannis parcă l-ar vrea în cărți pe Cîțu mai mult ca pe Orban? Românului de rând îi va fi la fel de rău și cu unul, și cu celălalt. Cu doi ahtiați după putere, care abandonează România pentru o funcție de partid, cetățeanului i se limitează perspectivele că ar putea-o duce mai bine. Orban sau Cîțu sunt același drac.
Țara nu! Scaunul da!
Ideea de a transforma niște banale alegeri de partid într-un eveniment de care ar depinde soarta României este de o imbecilitate monstruoasă. Oamenii vor să știe ce se întâmplă cu viața lor, nu ce atuuri are premierul în fața lui Orban. Vor să știe cum de au explodat prețurile, nu pe ce oameni se bazează Cîțu la alegerile din toamnă. Vor să știe de ce s-au blocat alocațiile, pensiile și salariile, nu ce liberali vor trăda colo și colo. Vor să afle cum rămâne cu locurile lor de muncă, nu de ce Orban și-a vândut partidul și nici de ce liberalii abia acum și-au dat seama. Cetățeanul nu este interesat să știe câți oameni a ridicat Orban în funcții, care acum să-l susțină, ci de ce el a fost abandonat pentru ca doi ariviști politic să se bată pe același scaun. Altminteri, România este liberală. Sufocată, dar liberală.
