Se pare că România e în plină promoție. „Black Friday național”, cum ar spune unii. Doar că reducerile nu sunt pentru muritorii de rând, ci pentru băieții deștepți din Uniunea Sifonarilor de Resurse naționale (USR, pentru prieteni), rebotezată de popor și „Uniunea Smiorcăiților din România” sau, mai plastic, „Uniunea Șmenarilor Reprofilați”. Că doar diversitatea e la modă.
Sursele noastre spun că obsesia de a privatiza nu are nimic de-a face cu eficiența sau cu grija pentru banul public. Nu, dragă cititorule, e mai simplu: companiile pe pierdere rămân la stat, iar cele pe profit – Hidroelectrica, Nuclearelectrica, ba chiar și venerabila Poștă Română – trebuie împinse, urgent și discret, în brațele „prietenilor” din privat, musai corporații străine.
Așa cum comentează lumea prin piețe: „Să nu cumva să rămânem cu ceva ce produce bani, că se supără sponsorii!”.
Cu ochii după Hidroelectrica și Nuclearelectrica
Ce coincidență bizară: Hidroelectrica, campioana absolută a profiturilor, cu 4,7 miliarde de lei pe plus, trebuie privatizată! Nuclearelectrica, ditamai vaca de muls, cu 1,9 miliarde profit, trebuie cedată și ea. În schimb, CFR-ul șubred, STB-ul sugrumat de datorii sau Metrorexul înecat în subvenții… rămân la noi, să ne usture portofelele. Se pare că logica e alta: ce merge, vindem; ce nu merge, păstrăm. Ca să avem motiv să plângem mai departe că „statul e prost administrator”.
Și, să vezi ironie, Hidroelectrica produce aproape jumătate din energia României! Dar, după mintea „reformatorilor” cu haștag și microfon la rever, exact asta e problema: e prea importantă ca să rămână la noi. Să vină băieții de afară, să pună ei mâna pe priză. Că, deh, noi am fost buni să construim Vidraru, Porțile de Fier sau Bicaz, dar n-avem voie să ne și bucurăm de ce se produce acolo.
Nu doar companiile sunt pe listă. Se vorbește că și managerii incomozi trebuie „eliberați”. De ce? Simplu: pentru că nu au fost desemnați după rețeta magică a Bruxellesului. Păi, dacă omul aduce miliarde la buget, contează că nu s-a încadrat în caseta cu „best practices” europene? Aparent, da. În logica USR-iotă, mai bine să vină cine trebuie, chiar dacă în loc de profit aduce scuze și powerpointuri.
Pîslaru, un ministru pro-Occident
Și peste toate acestea, apare, radiant și cu glas triumfător, ministrul Fondurilor Europene, domnul Dragoș Pîslaru. Când îl auzi cum vorbește, realizezi că niciodată n-ai descoperit atâta entuziasm pentru… austeritate. Omul aproape că sare în sus de bucurie fiindcă Bruxellesul aplaudă Guvernul Bolojan pentru „măsurile nepopulare” – tăieri de salarii, măriri de taxe, concedieri.
„În Franța nu pot să-și asume politic reformele”, zice Pîslaru, cu ochii sclipind de admirație. Noroc că aici, în România, se găsesc destui politicieni dispuși să joace rolul măcelarului național, cu zâmbet pe buze și binecuvântare europeană. Așa cum comentează lumea: „Românii se bucură de austeritate, la fel cum se bucură o oaie când vede cuțitul măcelarului”.
Dar, dacă Ursula von der Leyen e încântată, noi de ce n-am fi? Că doar scopul final este cât se poate de clar – să demonstrăm că suntem elevul model al clasei, chiar dacă asta înseamnă să venim la școală desculți, cu hainele vândute pe doi lei.
Pensiile speciale, hemoragia care suge România
Între timp, premierul Ilie Bolojan are alte griji: trebuie să facă rost de bani pentru pensiile speciale ale magistraților. Hemoragie de pensionări la 48 de anișori – judecătorii și procurorii fug de muncă de parcă ar fi alergici la ea, dar nu uită să înhațe pensiile babane, unele chiar mai mari decât salariile din activitate.
Fenomenul seamănă cu un exod biblic, dar spre casieria statului.
Și, ca ironia să fie completă, statul nu doar că plătește, dar mai și returnează banii reținuți anul trecut prin reforma „istorică” PNL-PSD-UDMR, declarată neconstituțională de CCR. Adică, nu doar că pensiile speciale rămân speciale, dar primesc și bonus: banii luați se dau înapoi, fără ca cineva să miște un deget. E ca și cum hoțul ar fi prins, dar în loc de pedeapsă, i se dă și o recompensă pentru „stresul emoțional”.
La Ministerul Finanțelor, nimeni nu știe câți bani sunt de returnat. Poate sute de milioane, poate miliarde – cine să știe?! Important e să curgă. În schimb, când vine vorba de indexarea pensiilor obișnuite, de muncă, de contributivitate, subit se descoperă că „nu sunt resurse”.
Și aici vine șah-matul pregătit de gașca USR-Bolojan: în timp ce „specialii” se pensionează liniștiți la 48 de ani, primul-ministru le spune românilor de rând: „Că ne place, că nu ne place, trebuie să creștem vârsta de pensionare”. Adică tu, român simplu, stai și trage ca boul la jug până la 70 de ani, un exemplu, că „n-are cine să te înlocuiască”. Iar domnii magistrați, disperați de „obosela” acumulată între cafele, amânări de termene și eliberări dictate pentru violatori, pedofili, chiar și criminali, pleacă la pensie cu zeci de mii de lei pe lună… și cu „dreptul” la retroactivitate.
Așa cum comentează lumea pe rețelele de socializare, „În România nu există egalitate în fața legii, există pensii speciale în fața legii”. Și, adăugăm noi, există un guvern care se preface că face reforme, dar de fapt repară buzunarele celor mai protejați dintre privilegiați.
