Deși a împrumutat aproape 11 miliarde de euro până la jumătatea lui octombrie 2020, România nu are bani. Sau mai corect, nu mai are bani. Este cel mai mare împrumut luat de guvern de pe piața financiară internațională timp de un an. Suma nu este de neglijat. Reprezintă puțin sub jumătatea banilor pe care ar trebui să-i primim de la Uniunea Europeană în cadrul Planului de Redresare și Reziliență. Niciunul dintre foștii sau actualii guvernanți nu poate explica însă pe ce s-au cheltuit banii. Florin Cîțu a refuzat de fiecare dată să vină în fața Parlamentului și să arate ce destinație au luat împrumuturile.

Cu ceva vreme în urmă, premierul spunea vag că cea mai mare parte a banilor s-a dus pe cheltuieli legate de combaterea pandemiei. Nu este decât o altă minciună din seria celor cu care s-a obișnuit să guverneze. Atât el, cât și cei dinaintea lui. Presupunând, de exemplu, că un pat ATI complet echipat ar costa 100.000 de euro, cu 50 de milioane s-ar fi putut achiziționa 500 de paturi care, acum, ne-ar fi scos din necaz. Însă nici paturile nu există, nici banii nu se regăsesc.
Victoria care nu-i aparține
Atât Klaus Iohannis cât și Florin Cîțu bat monedă pe cele 30 de miliarde de euro care ne-ar veni prin Planul de Redresare și Reziliență. Și chiar o fac cu patimă și înverșunare, dându-se, de fapt, de gol că România nu mai are bani. Niciunul dintre ei nu vorbește de alte surse de finanțare, ca și cum am produce pe zero sau pe minus. Nu am pretenția că sunt un bun cunoscător al mecanismelor financiare, dar este ilogic să spui că ai o creștere economică spectaculoasă, iar pe de altă parte să aștepți ajutorul european ca pe o mană cerească. Iar suma respectivă nu reprezintă efortul președintelui de a o fi obținut, ca să fie limpede pentru toată lumea. Sub nicio formă.

Să lăsăm deoparte poveștile acestuia cu patru zile și patru nopți de negocieri aprige. În realitate, banii reprezintă ajutorul european acordat tuturor țărilor afectate de pandemie, în raport de pagubele suferite. Iohannis nu a avut vreun cuvânt de spus. S-a încadrat pe aceeași linie cu alți președinți. A folosit însă prilejul pentru a face campanie liberalilor. Ca întotdeauna, a furat startul și și-a trecut în panoplie o victorie care nu-i aparținea.
Politica lui Iohannis
Declarația președintelui după întâlnirea de la Cotroceni de acum câteva zile scoate în evidență un amănunt care multora le-a scăpat. Anume, că timp de șase ani, de când este președinte, România a stat pe loc. „…este important să înţelegem că acest plan ne oferă cel mai bun context pentru realizarea reformelor amânate atâţia ani, reforme care vor îmbunătăţi viaţa de zi cu zi a fiecărui român, prin dezvoltarea şi modernizarea activităţii în sănătate, în economie, în educaţie şi în administraţie”. Cu alte cuvinte, fără acești bani am fi fost exact unde eram și la începutul primului său mandat. Problema, însă, este că banii nu vor veni mâine. Și nici poimâine sau răspoimâine. Planul trebuie întâi supus aprobării Executivului şi, ulterior, transmis Comisiei Europene pentru negociere. Cât durează asta? Luni de zile. Și să zicem Doamne ajută dacă depășim faza asta, pentru că am mai trecut o dată prin situația de a fi respins.

După cum arată socotelile, mai devreme de toamnă nu există șanse de a vedea vreun euro. Ce a făcut săptămâna trecută Iohannis, împărțind banii pe ministere, este o altă cacealma, ca în vară, când televiziunile din țară făceau transmisii live pentru ceea ce nu exista, respectiv un ajutor de 80 de miliarde de euro venit de la UE. Un ajutor despre care nu poate explica de ce s-a redus, brusc, la 50, apoi la 30 de miliarde de euro. Să împarți niște bani pe care nu îi ai, nu îi vezi și nu ești sigur că îi primești se numește politica lui Iohannis.
Am găsit soluția: nu facem nimic
Fără a fi o răstălmăcire a declarației președintelui, se înțelege că până la primirea banilor nu prea avem ce face. Spitale nu, educație nu, infrastructură nu, digitalizare nu. Iar banii, după cele mai optimiste calcule, nu au cum să intre în visterie mai devreme de toamna acestui an. Până atunci, guvernul va conduce țara prin apariții televizate și declarații doldora de „vom face”, „vom evalua”, „vom propune” și „vom reactualiza”. Iar țara, în baza noilor comandamente, va putea lua vacanță căci, oricum, nu are altceva de făcut.