Se întâmplă sub ochii noștri. Și nu e vorba doar de niște scârțâieli ca de balama neunsă, ci de un întreg mecanism care nu mai vrea să meargă nici înainte, nici înapoi. Este ca și cum un motor deștept, care înainte răspundea prompt comenzilor, acum își demonstrează personalitatea și face ce vrea el. Nu mai ascultă de nimic și de nimeni. Iar când e chemat mecanicul, acesta îi dă cinci comenzi una peste alta și-l blochează cu totul.
Motorul nu va porni prea repede, pentru că fiecare șaibă a lui ține de politic. Dar nici acesta nu funcționează, indiferent câtă benzină ar avea în el. Partidele nu mai privesc în jos, către țară, ci numai spre urna de vot unde speră să-și îndese cât mai multe voturi. Nu mai contează decât goana disperată după alegători și după câștigarea simpatiei lor. E perioada în care se minte cel mai mult, de la făgăduieli cu stâlpi de iluminat din metru în metru pe ulițe și terminând cu fântâni arteziene în curte.
Ca la icoane
România s-a blocat în avalanșa de promisiuni. Atât de multe încât, dacă ar fi și adevărate, ne-ar lua cam 100 de ani să le ducem la bun sfârșit. Nu are importanță că niciun partid nu rezistă 100 de ani la guvernare, totul e să promită. Toți se angajează să construiască școli, spitale, grădinițe, piscine, stadioane și autostrăzi.
Promit locuri de muncă, irigații, subvenții până și pentru părul porcului, piețe libere și despăgubiri uriașe în caz de pierderea producției. După patru ani, lucrurile vor fi neschimbate și partidele vor ști să ne mintă din nou, dând vina pe condițiile grele din pandemie. La tupeul pe care îl au, politicienii nu se vor sfii să spună, într-un soi de miștocăreală națională, că deși aceasta a trecut, au rămas condițiile. Taman bun pentru urechile credulului care se uită la partid ca la Sfânta Născătoare.
Toți ne vor binele
România s-a blocat și în sondaje. S-a umplut piața de cifre, de procente, de socoteli și de șanse de câștig acordate partidelor. Ba cu 29, ba cu 31 sau 33 la sută, liberalii deja hăhăie ca și cum ar fi câștigători. USR patinează și el între cifre, dar niciun sondaj nu-l scoate câștigător, musai să se lipească de cineva ca să mănânce o pâine la Parlament. Dar asta nu o împiedică să facă guverne pe colțul mesei și să inventeze alianțe care să atragă alegători pe ultima sută de metri.
Ponta ba intră ba nu intră, Tomac se chinuie cam tot la fel. Toți, în schimb, arată spre Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), partid nou ce ar intra în Parlament, deși, până în clipa de față, nu a convins pe nimeni că ar reprezenta vreo forță. Ce vrea AUR? Păi ne vrea binele, la fel ca celelalte partide, că doar n-o fi vreunul care să ne vrea răul.
Ar fi intrat în cartea de istorie
România, ca să păstrez registrul și ordinea, s-a blocat și între decizii și inițiative neghioabe, din care pas de mai înțelege cineva ceva. Klaus Iohannis inaugurează o bucățică de tronson de metrou. Sărbătoare națională. După două zile, curgea apa pe pereți. Apoi o bucată de câțiva kilometri de cale ferată. Numai pe un singur sens. A mai inaugurat și o panglică pe o șosea, dar, din neatenție, a tăiat-o cu foarfeca.
Din toată hărmălaia propagandistică, atât s-a înțeles, că a inaugurat încă o panglică. Azi, încă una. După care, ca să fie gafa completă, a depus o coroană de flori la un monument al eroilor, cu inscripția „Din partea PNL” pe eșarfă. Însă decizia de a sărbători Ziua Națională de unul singur sub Arcul de Triumf s-a dovedit a fi cea mai prostească. Dacă ar fi tăiat și o panglică de inaugurare a golului dintre picioarele Arcului, ar fi intrat în cartea de istorie.
Gestul Marelui Piețar
Decizia lui Iohannis de a redeschide piețele cărora în urmă cu trei săptămâni le-a pus lacăt denotă realul blocaj al României. Blocaj de gândire, blocaj de organizare, blocaj de idei pentru campanie. După ce au fost ținuți în ger 20 de zile, cu produsele distruse de frig, Marele Piețar dă voie producătorilor să revină pe vechile locuri. Nu înainte de alegeri însă, ca să simtă tot poporul de consumatori și de țărani și că el este Supremul, și că e un hatâr făcut, cu condiția să voteze PNL. Scriam, mai pe la început, că politicienii au uitat de țară și au blocat-o în toate prostiile posibile. Cred că am greșit. De când au ei treabă cu țara?
