Revoltele britanice nu sunt un fenomen nou. Au avut loc în mod regulat de-a lungul istoriei și, de obicei, scânteia care a aprins fitilul a fost un sentiment de nemulțumire pe care autoritățile refuzau să îl abordeze.
Dar recentele izbucniri de proteste violente împotriva migranților au luat prin surprindere guvernul și parlamentul, iar revoltele și jafurile s-ar putea să nu fi atins apogeul, comentează Robert Service, profesor de istorie rusă la St Antony’s College Oxford. El susține că militanții politici de extremă dreapta au contribuit la instigarea tulburărilor de pe străzile orașelor britanice.
Și consideră că acești protestatari folosesc un model de activism de extremă stânga care a condus la preluarea puterii de către bolșevici în Rusia în octombrie 1917.
Lenin credea în necesitatea unui „război civil european”
Bolșevicii au afirmat că victoria lor s-a bazat pe o analiză științifică a logicii tendințelor. Dar au ținut ascuns – chiar și față de ei înșiși – cât de mult au beneficiat de o serie de evenimente fortuite: un război european, colaps economic, condiții sociale ruinătoare și dezintegrarea vechiului stat țarist. În acest haos, politicile lor pentru Rusia au căzut pe un teren fertil.
Numărul membrilor partidului marxist condus de Lenin a crescut de la câteva mii la 300 000 până la sfârșitul anului 1917. Bolșevicii aveau avantajul de a putea critica puterea înainte de a o exercita ei înșiși.
Au pus la îndoială sinceritatea guvernului provizoriu post-Romanov. De ce purtau rușii un război imposibil de câștigat împotriva Germaniei pe frontul de est? De ce cetățenii rămâneau fără mâncare? De ce elita moșierilor își mai păstra proprietățile rurale, când țăranii făceau toată munca?
Întrebările au atins un punct sensibil, iar bolșevicii le rosteau cu voce tare. După cum aveau să demonstreze evenimentele, ei știau că o revoluție comunistă de succes va necesita vărsarea a oceane de sânge. Într-adevăr, Lenin credea în necesitatea unui „război civil european”.
Ar fi foarte ciudat dacă instigatorii atacurilor asupra vehiculelor poliției sau asupra hotelurilor pentru refugiați din Regatul Unit ar fi la fel de sofisticați ca principalii comunicatori bolșevici.
În 1917, extrema stângă a politicienilor din Rusia era puternic intelectualizată, iar scrierile lor din exilul de la Zurich, Viena și Paris au fost întotdeauna foarte exigente față de cititori. Dar nu aceasta este ideea, ci faptul că, odată reveniți pe teritoriul rus, au știut cum să sondeze rănile existente în societate. Au căutat și au găsit o suprapunere între propria lor ideologie și sentimentele de resentiment.
Însă bolșevicii funcționau într-un mediu mult mai prietenos decât cel pe care se poate baza extrema dreaptă britanică. Lenin și Troțki nu au intrat pe ușa deschisă spre putere în octombrie 1917, dar încuietorile erau deja sparte. Soldații din garnizoane și de pe front au trecut de partea lor.
Regatul Unit păstrează o forță eficientă de combatere a tulburărilor și nu există niciun semn de revoltă în forțele armate. Opinia publică britanică favorizează în mare măsură legea și ordinea.
Guvernul beneficiază acum de o largă susținere pentru că a luat măsuri severe împotriva răzvrătiților. În cazul în care ar reuși să incendieze toate hotelurile pentru refugiați, promotorii dezordinii nu știu ce să facă în continuare.
Dar problema cea mai importantă rămâne de rezolvat: ce vor face autoritățile în legătură cu nemulțumirile multora dintre cei care au aruncat cu cărămizi în polițiști?