Revolta celor mai mari CEO din America împotriva establishmentului de la Washington

După ce a reușit să implice Europa în războiul său proxy împotriva Rusiei, America este hotărâtă să repete cu succes același scenariu și în privința Chinei. Dar aici, consecințele pentru noi (economice, într-o primă fază) ar fi mult mai semnificative decât șocul trăit în ultimul an. Cu toate acestea, în ciuda câtorva mormăieli din partea lui Macron și a altora, UE arată că urmează aceeași abordare, din ce în ce mai agresivă, pe care o are și stăpânul, Unchiul Sam.

Dedesubturile ascund, însă, bătălii teribile. S-au format, deja, două tabere, fapt evidențiat prin câteva declarații publice: oamenii de afaceri din Occident care își văd business-urile amenințate vs. clasa politică de la Bruxelles, obedientă față de Casa Albă și agenda sa de interese.

Ursula von der Leyen, „președintele american al Europei”

Se înmulțesc opiniile contrare eforturilor UE de a imita abordarea Americii în chestiunea „Taiwan”, care include decuplarea economică (sau „de-risc”, termen-staniol folosit de presa mainstream) de China și creșterea prezenței NATO în regiunea Indo-Pacific. Cam din 2020 încoace, vedem cum Ursula von der Leyen lucrează neobosit pentru a menține Europa aliniată la strategia geopolitică agresivă a Americii. Nu doar o dată a lăsat impresia că prioritizează dorințele Washingtonului față de interesele strategice europene.

Degeaba a numit-o Politico „președintele american al Europei”?!

Pentru lacheii de la Bruxelles, problema chineză e simplu de rezolvat: trebuie tăiate orice legături cu Beijingul, fiindcă așa spune Casa Albă și nimeni nu trebuie să pună la îndoială judecata partenerilor americani! În consecință, europarlamentarii pregătesc o „inițiativă de guvernanță corporativă durabilă”, adică o lege menită să oblige companiile europene să se asigure că standardele sociale și drepturile omului existente în UE se aplică pe tot parcursul lanțului lor de aprovizionare.

Cu alte cuvinte, nicio firmă nu poate face afaceri cu o societate care provine dintr-o țară unde drepturile omului sunt încălcate (dacă spune la CNN că asta se întâmplă acolo).

KO pentru companiile germane

Deja cocoșate după interdicția de a mai importa mărfuri și materie primă din Federația Rusă, multe companii europene înțeleg că un astfel de ordin le-ar fi fatal, riscând să pună lacătul pe toată activitatea.

China este cel mai mare partener comercial al Germaniei (schimburi de 300 de miliarde de euro în 2022), iar managerii firmelor nemțești văd că sunt vânați pe axa Bruxelles-Washington. Cu economia în recesiune și o rată a inflației de 7,2% după ce s-a decuplat de Rusia, Germania nu își poate permite să piardă și China.

În acest context, marile concerne germane au luat atitudine. Abandonarea față de China este „de neconceput pentru industria germană”, a declarat CEO-ul Mercedes, Ola Källenius. Comentariile sale au avut ecou în toate Consiliile de Administrație din Germania (și nu numai), de la Siemens la BASF și până la BMW. „Nu vom renunța la China”, a reacționat și CFO-ul (director financiar) Volkswagen.

Deocamdată, liderii politici din UE (președinții și prim-miniștrii, plus europarlamentarii) par mai interesați să mulțumească establishmentul american decât să se gândească la interesele economice și geopolitice pe termen lung ale Europei.

Beijingul nu vorbește cu Washingtonul, dar…

Cu toate acestea, afaceriștii europeni au găsit în SUA aliați puternici. Nu la Washington, ci printre colegii capitaliști.

De pe Wall Street și până în Silicon Valley, a început să se simtă fiorul unei revolte împotriva decuplării economice de China.

În ciuda deteriorării relațiilor sino-americane la nivel politic, mai mulți directori executivi (CEO) au făcut pod spre China din martie încoace. Și nu vorbim de orice șefi, ci de „grangurii” de la J. P. Morgan Chase Bank, Starbucks, General Motors și Apple. Cu toții au zburat în ultimele săptămâni peste Pacific, în avioanele lor private, stabilind punți de legătură cu reprezentanții Partidului Comunist. Iar recenta vizită întreprinsă de Elon Musk, la final de mai, a provocat, în mod previzibil, cea mai mare undă de șoc.

Publicația Financial Times a scris: „În doar două zile, Elon Musk a avut mai multe întâlniri la nivel înalt cu lideri chinezi decât a reușit să obțină majoritatea oficialilor Administrației Biden în ultimele luni”. Printre alții, Musk s-a văzut inclusiv cu ministrul de Externe, Qin Gang, căruia i-a transmis că se opune unei decuplări a economiilor SUA și Chinei, adăugând că cele două sunt „gemeni uniți”.

Călătoria lui Musk a coincis (oare?!) cu cea a șefului J.P. Morgan Chase, Jamie Dimon, care într-un discurs ținut la Shanghai a vorbit despre „un angajament real” între Washington și Beijing.

Cei mai puternici CEO din America sfidează pe față politica externă a Casei Albe și tot establishmentul de la Washington.

Afaceri bănoase, însă doar pentru complexul militar industrial

Cu toate acestea, apelurile lor par să ajungă la niște urechi surde în Washington (și în celelalte capitale occidentale). Interesul pentru investițiile și conexiunile comerciale ale marilor afaceri americane cu China a fost eliminat din centrul scenei. Dar, dacă politica externă a SUA nu mai servește intereselor acestor business-uri, cine trage foloasele?

Există o singură ramură care beneficiază de actualul context geopolitic: puternicul complex militar-industrial american, cum perfect a descris Eisenhower rețeaua de corporații și interese țesută în jurul Pentagonului și a Casei Albe.

Dar, chiar și așa, capitaliștii de pe Wall Street nu par dispuși să renunțe fără luptă. La orizont se prefigurează o bătălie teribilă, nemaiîntâlnită în istorie – proprietarii mijloacelor de producție împotriva proprietarilor mijloacelor de distrugere.

Natura particulară a acestui conflict este aceea că rezistența la noul Război Rece nu vine de la vreo mișcare socială pentru pace, ci s-a născut în sălile de consiliu ale corporațiilor occidentale.