Armele nucleare ocupă din nou un loc important în politica internațională și se conturează un model periculosArmele nucleare ocupă din nou un loc important în politica internațională și se conturează un model periculos.
În regiunile cu cea mai mare probabilitate de a atrage Statele Unite într-un conflict – Peninsula Coreeană, Strâmtoarea Taiwan, Europa de Est și Golful Persic – adversarii americanilor par să achiziționeze, să îmbunătățească sau să amenințe că vor folosi arme nucleare.
Coreea de Nord dezvoltă rachete balistice intercontinentale care pot ajunge în Statele Unite; China își dublează dimensiunea arsenalului; Rusia amenință că va folosi arme nucleare în războiul său din Ucraina; și, potrivit oficialilor americani, Iranul a acumulat suficient material fisionabil pentru o bombă.
Mulți oameni au sperat că, odată ce Războiul Rece se va încheia, armele nucleare se vor retrage în irelevanță, relatează Foreign Affairs. În schimb, multe țări se bazează pe ele pentru a compensa slăbiciunea forțelor lor militare convenționale.
Cu toate acestea, optimiștii din Statele Unite susțin că riscul unui război nuclear rămâne scăzut. Raționamentul lor este simplu: țările care își construiesc și își afișează capacitățile nucleare blufează. Armele nucleare nu pot acoperi slăbiciunile militare convenționale, deoarece amenințările de escaladare – chiar și din partea unui inamic disperat – nu sunt credibile.
Din păcate, optimiștii se înșeală. Riscul de escaladare nucleară în timpul unui război convențional este mult mai mare decât se apreciază în general.
Occidentul a dezvoltat o strategie de escaladare nucleară coercitivă pentru a convinge Uniunea Sovietică că aliații NATO vor folosi efectiv armele nucleare dacă vor fi invadați.
Astăzi, rivalii SUA au adoptat vechea strategie nucleară a NATO și și-au dezvoltat propriile opțiuni de escaladare credibilă: instrumentul perfect pentru a ține în frâu America.
Statele Unite trebuie să ia în serios capacitățile nucleare și hotărârea inamicilor săi. Ar fi tragic pentru Washington să se poticnească într-un război nuclear, deoarece a ignorat însăși strategia pe care a inventat-o cu decenii în urmă.
În prezent, în întreaga lume, mai multe țări înarmate nuclear care se văd depășite la nivel militar convențional se bazează pe armele nucleare pentru a evita o înfrângere militară catastrofală.
Pakistanul este un prim exemplu. Principalul său adversar, India, are o populație de cinci ori mai mare, un PIB de nouă ori mai mare și cheltuiește de șase ori mai mult pentru armata sa.
Incapabili să construiască o apărare convențională suficientă, liderii pakistanezi se tem că un război major ar duce la distrugerea armatei și la confiscarea sau izolarea marilor sale orașe. Astfel, ei se bazează pe armele nucleare pentru a-și ține la distanță vecinul de alături.
Coreea de Nord a adoptat o strategie similară. Armata sa convențională este cu mult depășită de forțele combinate ale Coreei de Sud și ale Statelor Unite. Neavând resursele necesare pentru a concura pe plan militar, Kim Jong Un se bazează foarte mult pe armele sale nucleare.
Analiștii dezbat detaliile doctrinei nucleare actuale a Rusiei, dar majoritatea sunt de acord că aceasta prevede escaladarea pentru a descuraja sau opri cele mai grave amenințări militare.
Dacă luptele din Ucraina se schimbă semnificativ în favoarea Kievului, iar Vladimir Putin decide că înfrângerea de pe front îi amenință regimul, Rusia pare capabilă – și probabil dispusă – să inițieze un război nuclear coercitiv.
După Războiul Rece, Statele Unite au devenit mai ambițioase în ceea ce privește obiectivele lor de politică externă. Au răspândit valorile politice occidentale și piețele libere și a creat legături militare în întreaga lume. Dar acestor obiective li se opun adversarii înarmați nuclear din China, Coreea de Nord, Rusia și, poate, în curând, din Iran.
Factorii de decizie politică din SUA ar fi înțelepți să nu neglijeze puterea potențială a dușmanilor lor. Iar dacă au nevoie să li se reamintească de ceea ce inamicii ar putea fi capabili să facă, trebuie să se întoarcă doar la propria istorie.
Prajiti va reciproc sa nu se supere nimeni!!!
china-ursuletzul panda?
-dormitzi,dormiti!
Radule iar le dai amestecate ca la barbut. Ce spun optimistii din america pare adevarat, insa ce face guvernul american e cu totul si cu totul altceva.
Disperat este guvernul SUA care a reinceput sa-si imbogatasca, cat poate, ca nu prea are material, rezervele nucleare.
Marea problema este nu atat numarul loviturilor nucleare pe care le are in rezerza puterile in concurs, ci capacitatea de livrare de dispersare rapida si precisa.
Tocmai asta este problema SUA livrarea loviturilor cu succes.
Nu are rachete hipersonice si nici sanse mari sa le aiba curand. Celelate mijloce clasice nu sunt atat de grozave cum se lauda Pentagonul, caci radarele rusesti, chinezesti, iraniene si Nord Koreene sunt foarte sensibile si nu pot fi pacalitae de pretinsele aeronave STEALTH. Nici submarinele americane nu pot sta neidentificate pe sub mari. Se dovedeste din zi in zi mai mult ca propaganda occidentala este o trompeta sparta ce dizuzeaza miciuni distorsionate.
Mai lasa naibii razboiul din Ukraina in pace, rusii stau pe loc ca sa nu cheltuiasca bani si energie si sa-i macine pe uci intr-un razboi de atritie/uzura.
Daca n’ai priceput asta atunci las’o in pace. Rusii nu or sa loveasca cu arma atomica Ukraina, nimeni nu se kk pe langa casa, ca pute! Sunt alte tinte strategice unde loviturile nucleare la mare inaltime pot provoca distrugerea retelelor de energie, de comunicati cu sau fara fir si distrucgerea unor echipamente sensibile, suficient ca o tara cu tehnologie avansata sa ramana in epoca de piatra, fara ca nici o persoana sau fiinta sa fie afectata de loviturile nucleare. Dar consecintele vor fi totusi extrem de severe caci o tara dezvoltata nu poate supravietui usor fara energie electrica, si nici nu se mai poate apara eficient.
Razboiul din Ukraina este doar o misiune militara in acord cu prescriptiile Cartei ONU, a se vedea misiunile duse da SUA incepand de la razboiul din Korea si pana in Siria. Rusia vrea sa creieze un nou Vietnam, dar de data asta nu doar pentru SUA ci si lui NATO. Nu mai amesteca perele ci merele nu iese tuica de prune din ele.