Am avertizat în repetate rânduri că în România s-a declanșat o ofensivă totală împotriva Justiției. Nu una declarată, nu una asumată, ci o operațiune clasică de așa-zisă salvare a statului de drept, cu lozinci reciclate, figuri cunoscute și metode verificate în anii trecuți. Încercarea rețelei soroșiste de a porni o nouă Cătușiadă îi are în prim-plan pe lătrăii din corul „Rezist”, al căror tupeu obraznic se sprijină pe convingerea că ambele „Palate” de la București sunt astăzi controlate, direct sau prin interpuși, de oamenii lor.
Numai că maratonul intitulat ipocrit „Corupția ucide” are șanse minime să fie dus la capăt. Traseul este sinuos, iar la fiecare curbă mai strânsă, când concurenții se așteaptă mai puțin, le cad în cap scheletele bine dosite de-a lungul unor biografii departe de a fi respectabile, ca să nu folosim alți termeni ce le pot reda fidel trecutul.
Iar publicul, oricât de atent dresat, începe să remarce mirosul pestilențial.
Referendumul lui Nicușor pute a presiune
Nu un politician, nu un „lider de opinie” invitat în platoul vreunei televiziuni, ci șefa Curții de Apel București, Liana Arsenie, este magistratul care a avut curajul rar de a spune lucrurilor pe nume. Cu subiect și predicat, la Euronews România, ea a lansat acuzații extrem de grave la adresa președintelui Nicușor Dan, dezvelind fața reală a personajului pe care rețeaua soroșistă l-a propulsat în fruntea României. Pentru prima dată de la venirea sa la Palatul Cotroceni, fostul primar este arătat cu degetul și pus la zid, în mod public, pentru imixtiune în activitatea justiției.
Declarațiile Lianei Arsenie sunt limpezi și greu de contrazis: președintele României și-a permis să împartă judecătorii în „buni” și „răi”, în „de bună-credință” și „de rea-credință”, în abuzatori și abuzați. Or, în orice stat care pretinde că respectă separația puterilor, un asemenea gest din partea șefului suprem reprezintă încălcarea pe față a unei linii roșii. Șefa CAB nu formulează opinii politice, ci constată realități juridice, iar cea de „astăzi” ne spune că, în momentul în care un politician, fie el și președinte al României, își permite să evalueze public magistrați și instituții ale puterii judecătorești, asistăm la o intervenție nepermisă, contrară Constituției.
Contextul este și mai grav, căci ageamiul Nicușor Dan și-a permis să susțină că vrea organizarea unui referendum adresat doar procurorilor și magistraților (?!), cu întrebarea perfid formulată: „CSM acționează în interes public sau în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar?”. Cu întrebarea asta, Nicușor ne arată că nu este doar tendențios, ci și profund manipulator. Nu există niciun cadru legal care să-i permită declanșarea unui astfel de referendum, nu există procedură, nici transparență și, desigur, nu există nici răspundere. Atunci, să ne spună președintele cine va număra „opiniile” exprimate de magistrați? Cine o să valideze rezultatul referendumului și, mai ales, cine va răspunde pentru consecințe?
Într-o democrație funcțională, toate acestea sunt întrebări elementare, dar la noi, în societatea civilă total controlată de entuziaștii noii „Cătușiade”, nimeni nu le pune.
Acesta este momentul de răscruce al României
Pentru ei, important este un singur lucru: ca narativul implantat în mentalul colectiv să fie următorul – Justiția este o structură capturată, coruptă și ostilă „poporului”. Da, cunoaștem, e același discurs vechi, testat și reciclat ori de câte ori miza este controlul asupra puterii judecătorești!
Pentru cei care au amnezia selectivă bine antrenată, le reamintesc doar cum arăta România în timpul „domniei” de tristă amintire a lui Băsescu, „Petrov” pentru cunoscători. Aveam procurori dirijați, dosare fabricate, judecători transformați în executanți, iar deasupra tuturor stătea binomul SRI-DNA, controlat de Coldea și Kovesi. Ce făceau ei? Ascultau, înregistrau, decideau și livrau rechizitorii ambalate frumos în numele luptei anticorupție. Iar judecătorii primeau dosarele gata instrumentate spre a da verdictul corespunzător.
Aceea a fost adevărata „Cătușiadă”. În prezent, asistăm doar la o tentativă disperată de a o reînvia, sub alte fețe, dar cu aceleași apucături autoritare.
România se află, fără exagerare, într-un moment de răscruce. Fie acceptăm, din nou, ca Justiția să fie presată și controlată de această gașcă trădătoare de țară, fie înțelegem că independența și suveranitatea sunt ultimul baraj în fața derapajului globalist. Nu există cale de mijloc!
„Cătușiada” nu vine niciodată anunțată oficial, dar bagă la înaintare lozinci frumoase, cu „buni” și „răi”, cu întrebări prefabricate și judecători „utili”.