În ultima săptămână, din Fâșia Gaza au apărut o serie de videoclipuri surprinzătoare. Mulțimi de palestinieni, scandând sloganuri împotriva Hamas, au ieșit în stradă într-o rară manifestare publică a disidenței.
Ce anume reprezintă aceste demonstrații? Suntem cu adevărat martorii unui punct de cotitură moral și ideologic, o respingere de mult așteptată a tiraniei islamice care a cuprins enclava din 2007?
Ideea că palestinienii se leapădă brusc de jugul Hamas în căutarea democrației și pluralismului în stil occidental poate fi atrăgătoare, dar este periculos de naivă, potrivit The Spectator.
În realitate, mulți dintre cei care acum sunt văzuți protestând împotriva Hamas au fost, până de curând, cei mai înflăcărați susținători ai grupului terorist.
Justificau ideologia violentă ca parte a propriei lor identități. Opoziția lor de astăzi nu este față de obiectivele Hamas, ci față de consecințele guvernării sale eșuate și de efectele dezastruoase ale atacului sângeros și genocidar asupra Israelului.
Sloganurile nu resping masacrul din 7 octombrie și nici nu exprimă remușcări pentru miile de rachete trase fără discernământ asupra civililor israelieni de-a lungul multor ani sau pentru atentatele sinucigașe cu bombe.
Sunt o încercare de a se distanța de Hamas ca entitate guvernamentală, nu ca mișcare violentă. Nu cauza este respinsă, ci costul continuării de a plăti prețul pentru calculele strategice greșite ale Hamas.
În condițiile în care președintele american Donald Trump face aluzie la o viitoare politică de transfer (voluntar) în masă a populației din Gaza, iar Israelul nu este dispus să tolereze o revenire la conducerea Hamas, mulți arabi palestinieni simt că vântul se schimbă. Ei recunosc că prezența Hamas este acum o responsabilitate.Distanțarea poate fi singura modalitate de supraviețuire politică și fizică.
Dar presiunea publică, chiar dacă este artificială sau tolerată, oferă teroriștilor o cale de salvare a feței pentru a reveni la masa negocierilor. Din acest punct de vedere, este posibil ca ceea ce vedem să nu fie o transformare autentică, ci teatru.
Realist, ultimele proteste din Gaza nu marchează o revoluție morală. În cel mai bun caz, sunt o sclipire de pragmatism. În cel mai rău caz, sunt disensiuni regizate, menite să repoziționeze Hamas.
Oricum ar fi, brutalitatea continuă, ideologia rămâne, iar dorința Occidentului de a crede în basme îl împiedică să se confrunte cu adevărul dur: nu orice cultură, nu orice mișcare, nu orice identitate este egală din punct de vedere moral.