Republica Moldova intră în acest weekend într-unul dintre cele mai tensionate exerciții electorale de după obținerea independenței. Alegerile parlamentare care urmează sunt prezentate publicului cu două narațiuni complet diferite: una în care Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), al Maiei Sandu, defilează cu peste 40% din voturi și o majoritate pro-europeană aproape garantată, și alta în care PAS se chinuie să respire lângă Blocul Electoral Patriotic, într-un finiș „la fotografie”.
Din toată această poveste nu lipsește un imens electorat imens și o Rusie care, dacă ar putea, ar instala cabinele de vot direct la Moscova, în Piața Roșie.
Sondajele: între optimism și realism crud
Primul scenariu, livrat de Center for Political Advertising and Analytics, e aproape de basm electoral: PAS – 40,3%, Mișcarea „Respect Moldova” – 5,4%. Împreună, 45,7% și, implicit, o majoritate parlamentară confortabilă. Restul partidelor – în scădere: Blocul Patriotic are 24,7%, Blocul „Alternativa”, 7,1%, Partidul Nostru, 4,1%.
Adăugăm și niște percheziții spectaculoase (peste 1000 la număr), plus câteva milioane de lei descoperite în pungi negre de la Kremlin și o extrădare (a lui Vladimir Plahotniuc) apărută la momentul potrivit – fix cu două, trei zile înaintea alegerilor -, și tabloul e complet: pro-rușii par în descompunere, iar Chișinăul se pregătește pentru o eră europeană liniștită.
Dar există și a doua realitate, mai puțin luminoasă. Potrivit sondajului iData, citat de Reuters, PAS abia adună 24,9% din intențiile de vot, urmat foarte aproape de Blocul Patriotic, cu 24,7%. Dacă luăm doar alegătorii deciși, situația devine chiar grotesc de strânsă: Blocul Patriotic – 33,9%, PAS – 33,6%. Diferența intră în marja de eroare. Și cum aproape 27% dintre moldoveni nu s-au hotărât, balanța poate fi răsturnată de câteva mii de voturi.
Dintr-o perspectivă rece, ăsta nu mai e basm electoral, ci o ruletă rusească la propriu și la figurat.
Rusia, mereu „invitatul special”
Autoritățile moldovene, în frunte cu premierul Dorin Recean, o spun răspicat: Kremlinul pompează milioane de euro, cumpără voturi și instigă la dezordine socială. Moscova, evident, neagă, dar răspunsul a fost și mai teatral – ambasadorul moldovean a fost convocat la Ministerul de Externe rus pentru că Maia Sandu n-a vrut să acrediteze observatori „de serviciu”. Kremlinul spune că asistăm la „rusofobie”, Chișinăul acuză amestec din afara țării în treburile interne.
Apropo de Sandu, ea a fost realeasă anul trecut președinte, dar victoria sa a coincis cu un moment de vulnerabilitate: referendumul privind aderarea la Uniunea Europeană a trecut doar pentru că din diaspora au venit voturi masive cu „Da”. În interiorul Republicii Moldova, însă, referendumul a picat, neîntrunind suficient sprijin popular.
Așadar, proiectul european al Maiei Sandu se sprijină pe cetățenii plecați la Milano, Paris sau Dublin, nu pe cei rămași la Drochia și Soroca. Opoziția de la Chișinău are aici muniție politică nelimitată: „Europa e visul diasporei, nu voința celor de acasă”.
Or, tocmai această realitate fragilizează legitimitatea mesajului pro-european. Dacă la urnele de duminică PAS nu reușește să demonstreze că are susținerea moldovenilor din țară, proiectul aderării la UE riscă să rămână un pariu impus „de afară” și nu o decizie asumată de populație.
Costul vieții, adevăratul adversar
Iar în tot acest ping-pong diplomatic, alegătorul simplu are de ales între pâinea scumpă din piață și direcția geopolitică a țării.
Deși PAS mizează pe sprijinul Bruxellesului și pe imaginea unei Moldove curajoase în fața Moscovei, vulnerabilitatea principală nu vine din Rusia, ci din piața centrală de la Chișinău. Iar aici trebuie să vorbim despre prețurile la energie și alimente. În timp ce Sandu spune că vrea aderare cu orice preț la UE până în 2030, alegătorii o întreabă simplu: „Bine, bine, dar până atunci cu ce plătim factura la curent?”.
Blocul Patriotic și alte formațiuni pro-ruse știu să exploateze tocmai acest teren, iar PAS riscă să descopere că sprijinul Occidentului nu umple frigiderul oamenilor de rând.
Fără exit-poll: transparența, sub lacăt
Ca și cum tensiunea electorală nu ar fi fost suficientă, moldovenii vor merge duminică la vot fără să aibă parte de un instrument elementar de transparență democratică: exit-poll-urile. Comisia Electorală Centrală a respins singura cerere de acreditare, venită de la compania iData, motivând „suspiciuni rezonabile” privind finanțarea și faptul că institutul ar fi vrut să organizeze din resurse proprii acest exercițiu electoral.
O explicație a autorităților care miroase mai mult a pretext birocratic decât a grijă reală pentru reguli.
În practică, asta înseamnă că Republica Moldova intră în seara de 28 septembrie cu un blackout informațional total. Cetățenii nu vor ști nimic până la primele rezultate oficiale, livrate de aceleași instituții acuzate de opoziție că joacă partizan. Într-o democrație fragilă, fără încredere instituțională solidă, eliminarea exit-poll-ului echivalează cu tăierea ultimei supape de verificare independentă.
Se pune o întrebare simplă: unde suntem, în Republica Moldova lui 2025 sau în Venezuela lui Nicolás Maduro? La urnele din Chișinău sau la „alegerile” televizate din Phenianul dictatorului Kim Jong-un? Căci doar acolo, în regimuri autoritare, se elimină instrumentele care ar putea oferi cetățenilor o imagine imediată și independentă a votului.
Ironia e că aceeași companie – iData – a fost autorizată să publice sondaje în campania electorală, dar brusc devine „nesigură” când discutăm de exit-poll. Ori ești credibil, ori nu ești?!
La cum se comportă, pare-se că logica autorităților de la Chișinău e următoarea: sondajele sunt acceptabile atâta timp cât nu riscă să dea cifre incomode în seara votului.
Decizia luată este de condamnat. Maia Sandu și PAS, care pretind a fi garantul apropierii de Europa, ar fi trebuit să fie primii interesați să lase spațiu pentru transparență și verificare independentă. Refuzul exit-poll-ului nu doar că aruncă o umbră de suspiciune asupra scrutinului, dar și alimentează discursul opoziției că „democrația europeană” de la Chișinău se reduce, de fapt, la o autocrație pe față, un stat controlat și acaparat total.
Până la rezultatului votului de duminică, Republica Moldova stă prinsă între iluzii statistice, presiuni geopolitice și un electorat care trebuie convins că drumul european nu e doar visul diasporei, ci și soluția pentru cei care au rămas acasă, cu nervii întinși și lovindu-se zi de zi, de prețuri crescute.
