Evoluția poziției militare care a fost adoptată de cele 32 de țări membre ale NATO în urma incursiunilor dronelor ruse în spațiul aerian al Alianței, în noaptea de 9 spre 10 septembrie, apoi a avioanelor de vânătoare în Estonia, pe 19 septembrie, este un pas ale cărui implicații nu pot fi încă evaluate în totalitate, dar marchează o schimbare de direcție de la începutul războiului din Ucraina.
„Regulile de angajare” NATO stabilesc cadrul și nivelul răspunsului militar în caz de atac sau agresiune. Aceste reguli sunt, în general, clasificate.
Până în prezent, avioanele care patrulau frontierele din flancul estic se mulțumeau adesea să respingă aeronavele rusești care se apropiau prea mult de limitele spațiului aerian al NATO.
Orice altă modalitate de acțiune trebuia să facă obiectul unui consens între aliați, notează Le Monde. Dar Alexus Grynkewich, noul general american care conduce forțele aliate ale NATO, a deschis ușa către o abordare mult mai puțin conciliantă – modest calificată drept „flexibilă”: posibilitatea ca orice țară care se simte agresată să decidă singură asupra ripostei adecvate.
Rămâne de văzut dacă această „intensificare” a poziției NATO, așa cum și-a exprimat dorința Emmanuel Macron pe 24 septembrie, ar fi răspunsul potrivit pentru a-l descuraja pe Vladimir Putin. În special pentru a afla până unde este utilă „ambiguitatea strategică” în fața unei Rusii hotărâte și organizate să reziste.
Susținătorii unei „linii roșii clare”, precum Rachel Rizzo, cercetătoare în cadrul think tank-ului american Atlantic Council, consideră că trebuie să se asume riscul de a doborî „un avion de vânătoare rus”, așa cum a făcut Turcia în 2015.
Însă numeroși experți pledează pentru mai puțină transparență. Într-un „război hibrid, răspunsurile nu trebuie neapărat să fie simetrice”, chiar dacă „fiecare act ostil ar trebui să atragă o sancțiune”, subliniază Jaanika Merilo, conferențiar la Școala Superioară de Securitate Publică din Estonia.
Până în prezent, repercusiunile conflictului din Ucraina au avut mai ales o formă clandestină și hibridă (incendii, colete-capcană, atacuri cibernetice etc). Acum, implică direct domeniul militar convențional, și în prima linie.Poate că acesta este adevăratul semnal de alarmă pentru europeni.