Se tremură în birourile din Aleea Modrogan și nu din cauza frigului. Un sondaj de opinie „cu circuit închis” și despre care am aflat și noi arată cât de mult a decăzut Partidul Național Liberal în doar un an de când la Palatul Victoria s-a instalat Ilie Bolojan. Dimensiunea reală a dezastrului provoacă frisoane: PNL a ajuns să fie depășit de USR, pentru prima dată de când pe scena politică românească a apărut această formațiune, portdrapelul ideologiei soroșiste.
Pentru liderii PNL, vestea a fost un șoc, dar pentru electorat, nu. Prăbușirea liberalilor este rezultatul direct al guvernării după ureche și al măsurilor aiuristice promovate de Bolojan.
Iată unde a dus PNL acest lider de avarie, un personaj a cărui incompetență administrativă este completată de o duplicitate politică tot mai vizibilă. Când vorbește despre „reformă administrativă”, românii au înțeles deja traducerea corectă: să plece ai voștri, să vină ai noștri. Cadrele de partid fidele sunt răsplătite cu salarii obscene pentru vremurile pe care le trăim, în timp ce românii de rând supraviețuiesc de la o lună la alta, storși de taxe și impozite, obligați să-și vândă literalmente pielea pentru a ține pasul cu lăcomia Guvernului Bolojan.
Ilie, pe făraș. De la 1 martie?
În PNL se vorbește, deja, despre ultimele luni ale lui Ilie Bolojan în fruntea Guvernului și a partidului. Toamna se numără bobocii, iar în cazul său, octombrie ar putea fi luna bilanțului; unul sărac, ca să nu spunem de-a dreptul rușinos. Predarea cheilor de la Palatul Victoria ar putea echivala cu ieșirea sa definitivă din politică. Bolojan știe asta și simte presiunea – românii nu-l mai vor premier, iar liberalii nu-l mai vor președintele partidului.
Nu este întâmplător că, potrivit surselor noastre, premierul își pregătește, deja, un „backup plan”: o retragere strategică acasă, în Bihor, pe modelul binecunoscut „Ciolacu revine la Buzău”. O ieșire controlată, înainte ca decontul politic să devină insuportabil.
Se vehiculează chiar data de 1 martie 2026 ca termen-limită pentru debarcarea lui. Cum se va produce asta? Fie prin răsturnarea Guvernului – iar aici PSD, partenerul din coaliția de guvernare cu cele mai multe voturi aduse la ultimele alegeri parlamentare, va avea un rol-cheie -, fie prin metoda clasică a „pisicii arătate”, adică un dosar stufos, plin de dezvăluiri-bombă și informații incomode va fi aruncat pe piață, la momentul oportun.
Altă variantă nu prea există. De ce? Pentru că Ilie Bolojan beneficiază, cel puțin deocamdată, de susținerea ambasadelor străine, alea care sunt interesate ca România să rămână o colonie economică docilă, bună de muls pentru Paris, Viena sau Roma.
Mercosur și prețul slugărniciei
Exemplul perfect de obediență este graba suspectă cu care Bucureștiul a semnat Tratatul Mercosur, înțelegere pe axa UE-America de Sud de care se tem agricultorii români și o fac pe bună dreptate. Ca orice înțelegere între state, acest tratat trebuie privit din perspectivă economică și așa ajungem la obiectivul central al său, care este revitalizarea industriei auto germane. Ce se va întâmpla cu industria auto românească? Probabil că va dispărea de pe piață, nu va mai fi un concurent pentru Vest.
Să ne așteptăm, așadar, la lovituri năucitoare venite pe acest segment al economiei.
Deja am primit o lovitură, iar Azomureș este un studiu de caz. Gigantul din industria chimică românească este pus pe butuci strategic și din același motiv – să nu mai reprezinte o concurență puternică. România va ajunge să importe îngrășăminte din America de Sud (prin Tratatul Mercosur), iar pe plan intern își falimentează producția, la ordinul UE. O politică sinucigașă pentru noi, dar profitabilă pentru alții.
Cât de antiromâni pot fi unii politicieni? Răspunsul îl vedem zilnic.
Războaie interne și fisuri în PNL
Pe fundalul acestui haos, războiul intern din PNL mocnește și e doar o chestiune de timp până când o scânteie va aprinde vâlvătaia. Proaspătul primar general al Capitalei, Ciprian Ciucu, încă nu a declanșat ofensiva totală, dar primele lovituri au fost trase. Atacul la adresa lui Nicușor Dan, indirect, „cu manta”, a fost ținut sub control doar de intervenția lui Ilie Bolojan.
Ca să nu dinamiteze coaliția de guvernare, Ciucu a ales diplomația. A spus, sec și dureros de plastic, că la Primăria Capitalei „nu sunt bani nici să treci strada”. O descriere brutal de sinceră a realității lăsate în urmă de Nicușor Dan și gașca ONG-istă care a căpușat Bucureștiul în ultimii ani. Numai frâna pusă de Bolojan a împiedicat declanșarea unui atac frontal, cu dezvăluiri serioase despre matrapazlâcurile financiare din epoca USR-istă de la PMB.
Însă, este limpede: noua gardă din PNL își pregătește ieșirea la rampă. Din informațiile noastre, un nou pol de putere se coagulează în jurul lui Hubert Thuma, șeful CJ Ilfov. Este semnul clar că liberalii caută o alternativă, din dorința de a evita implozia totală.
Văzând toate cele, tragem concluzia că Ilie Bolojan a reușit imposibilul: să transforme PNL într-un partid vulnerabil, depășit de USR, rupt de electorat și măcinat de lupte interne. Dacă aceasta este „reforma” promisă, atunci liberalii plătesc, deja, prețul.
Mergând pe drumul acesta, un partid istoric ca PNL va ajunge să fie umilit în sondaje de propria copie ideologică. Nu mai vorbim despre accidente politice, aici e clar un eșec strategic major, care poate un singur: Ilie Bolojan.
Citiți și:
Când partidul începe să-ți numere zilele – Bolojan, pe urmele lui Ciucă
Reforma lui Bolojan, pe spinarea celor mulți. Românii – taxați, „Sistemul” – protejat!
