„Războiul sfânt” al Rusiei. Kievul, noul Constantinopol

La mijlocul lunii martie, la câteva săptămâni după invazia Rusiei în Ucraina, președintele Vladimir Putin a apărut pe scenă în fața unei mulțimi adunate pe stadionul Luzhniki din Moscova. Preluând rolul unui lider pastoral care își conduce turma națională, șeful statului a trecut solemn la consacrarea soldaților căzuți la datorie, parafrazând „Biblia noastră creștină”. „Nu există mai multă iubire decât dacă cineva își dă sufletul pentru prietenii săi”.

„Acesta este cu adevărat un război sfânt pe care îl purtăm și trebuie să-l câștigăm”, a declarat la televiziunea rusă deputatul Viaceslav Nikonov, nimeni altul decât nepotul lui Viaceslav Molotov, semnatarul, din partea lui Stalin, a pactului Ribbentrop-Molotov în 1939.

“Rusia a început să graviteze înapoi spre Ortodoxie ca destinație cerească după prăbușirea Uniunii Sovietice oficial atee în 1991, iar acest pelerinaj a decurs mai rapid de când Putin a preluat puterea”, notează în Politico fostul șef al biroului din Moscova al Business Week, Paul Starobin. Astăzi, aproximativ 70% dintre ruși se identifică drept creștini ortodocși.

Ce înseamnă pentru Rusia să ducă un război sfânt și sfințit  în Ucraina – și cum ar trebui să înțeleagă Occidentul această misiune mesianică?

Sfinții triadei nucleare

În primul rând, Putin dirijează fanfara nucleară, o propagandă cu efect rapid și direct. Armamentul nuclear este văzut ca o modalitate divină de a asigura supraviețuirea Mamei Rusia.

După cum se  detaliază într-o carte editată în 2019, Russian Nuclear Orthodoxy, scrisă de   analistul Dmitri Adamski, fiecare etapă a triadei nucleare – aeriană, terestră și maritimă – are un sfânt patron al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Apa sfințită este stropită pe armele nucleare; submarinele cu rachete nucleare sunt dotate cu capele; iar preoții slujesc personalului militar responsabil de sistemul nuclear al națiunii.

Însuși Putin a declarat că ortodoxia și armele nucleare sunt componente „strâns legate” ale „statalității rusești”. Și a anunțat recent televiziune lansarea cu succes a testului celei mai puternice rachete balistice intercontinentale din toate timpurile, RS-28 Sarmat, denumită de NATO Satan-2.

Devotamentul Rusiei față de războiul sfânt sugerează, de asemenea, că „Bătălia pentru Kiev” s-ar putea să nu se încheie încă.

Deși forțele ucrainene au zădărnicit avansul inițial al Rusiei, forțând o redistribuire rusă în estul și sudul Ucrainei, dacă aceste campanii se vor încheia spre satisfacția Rusiei, Moscova s-ar putea foarte bine să-și întoarcă atenția către Kiev.

La urma urmei, locul prețuit al Kievului în firmamentul ortodox rus nu poate fi exagerat. În povestea națională rusă, istoria începe în esență în 988 cu un botez în masă al sufletelor păgâne în apele Niprului.

Ulterior, mongolii au jefuit Kievul, dar orașul și-a recuperat identitatea ortodoxă, iar în 1685, clerul de la Kiev a intrat sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei.

În primul „manual” de istorie a „Rusiei”, învățăturile sale adânc înrădăcinate în rândul rușilor și adesea citate de Putin în insistența sa asupra legăturii indisolubile dintre ruși și ucraineni, Kievul este descris ca fiind leagănul Moscovei.

Acum, odată cu renașterea ortodoxă post-sovietică a Rusiei, probabil că nicio imagine nu va rezona mai triumfător decât a soldaților săi care au preluat triumfător Catedrala Sfânta Sofia – un reper al lumii slavone –  pentru a proclama Kievul drept noul Constantinopol.

Domnia lui Putin, “un miracol de la Dumnezeu”

Dar atât Putin cât și Maica Rusie au intrat într-o capcană: întorsătura în bătălia actuală este că rușii se luptă cu frații lor ortodocși. Aproape 80% dintre ucraineni se identifică drept ortodocși – o pondere mai mare decât în ​​Rusia.

Dar, în opinia Moscovei, ucrainenii sunt eretici, deoarece mulți s-au despărțit în mare măsură de Patriarhia Moscovei, iar guvernul lor apostat încearcă să se alăture Occidentului decadent prin aderarea la Uniunea Europeană și NATO.

Așa că „Mica Rusie”, așa cum era cunoscută oficial Ucraina în vremea țarismului imperial, trebuie să fie reposedată.

Patriarhul Kirill, conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, a predicat că Ucraina aparține veșnic spațiului spiritual și teritorial unificat pe care liderii ortodocși ruși îl numesc Russki Mir – Lumea Rusă. Și a numit domnia lui Putin “un miracol de la Dumnezeu”.

De-a lungul istoriei, “războaiele sfinte” au fost și sunt cele mai sălbatice dintre toate – iar cel al Rusiei s-ar putea să fie abia la început.