Vladimir Putin caută să schimbe, nu să încheie, conflictul din Ucraina. Și pentru asta are nevoie de un alt Război Rece.
Încercând să reconstruiască imperiul rus, el pierde influența Rusiei asupra fostelor sale teritorii. Încercând să mărească distanța dintre granițele Rusiei și NATO, a produs opusul: alianța transatlantică este acum, după cum avertizează Kremlinul, „la porți”. Frontul intern este la fel de tulburat, notează Foreign Affairs. Economia este structurată din ce în ce mai mult în funcție de război și de stat.
Consensul Donbas
Putin are nevoie de un război permanent pentru a păstra ceea ce sociologii pro-guvernamentali numesc „consensul Donbas” – majoritatea rușilor care sprijină acțiunea militară și abordarea tot mai agresivă a puterii. Încheierea războiului ar fi un semn de slăbiciune.
În anii care au precedat ”operațiunea specială” în Ucraina, Putin și susținătorii săi au reînviat ideea că un stat rus idealizat poate exercita o influență decisivă asupra unei vaste „lumi rusești” – un fel de ordine mondială alternativă.
Însă ordinea mondială nu poate fi alternativă și este imposibilă fără Occident. BRICS și alte alianțe care ar trebui să mențină fostele țări sovietice pe orbita rusească au propriile interese cu China, Statele Unite și Europa.
Din 2022, Moscova depinde de relațiile cordiale cu Ankara pentru prelucrarea tranzacțiilor financiare și asigurarea multor importuri. Dar Turcia nu se comportă corespunzător: Recep Tayyip Erdogan a cerut ca Crimeea să revină Ucrainei, iar în Siria i-a sprijinit pe rebelii care l-au dat jos pe dictatorul Bashar al-Assad, aliatul lui Putin. Pe scurt, expansiunea imperiului imaginar a slăbit mai degrabă decât a consolidat Rusia.
În acest context, Putin nu are loc de întoarcere. Un Război Rece sub toate formele – clasic militar, proxy, cibernetic, gherilă, biologic, campanii de sabotaj, psihologic și chiar nuclear – este modul prin care vrea să arate lumii că Rusia se va impune în continuare doar cu forța – și nu numai în Ucraina. Acasă, demilitarizarea economiei ar risca să submineze sistemul care îi susține domnia.
La fel ca predecesorii săi, poate cu excepția lui Gorbaciov, Putin este stimulat de obsesia imperialismului. Pare că se simte în formă maximă când gestionează conflictele actuale și plănuiește altele.
Orice posibilă înțelegere cu Donald Trump – sau cu Occidentul în general – îl va mulțumi numai dacă va decide că vechea Rusie a fost restaurată și că lumea a fost din nou împărțită între superputeri: un amestec de München și Ialta, un acord pentru a cumpăra pacea și a oficializa noul Război Rece.