Războiul perpetuu – modelul Americii

Când administrația Biden a intrat în funcție, se aștepta ca să fie capabilă să reducă implicarea Americii în operațiuni militare directe în străinătate.

Afganistanul a fost o prioritate de politică externă pentru guvernul SUA încă din 2001, începând cu vânătoarea lui Osama bin Laden, în ceea ce poate fi descrisă ca fiind o etapă a războiului împotriva terorismului.

După retragerea haotică și bruscă din Afganistan, puțini se așteptau ca administrația Biden să angajeze SUA într-un alt război, de data aceasta în războiul ruso-ucrainean. Dar acest război s-a prelungit fără a se întrevedea un final și mai puțin optimistă este o potențială victorie a Ucrainei.

Chiar înainte ca America să poată ieși din o astfel de situație dificilă – fie să se distanțeze, fie să inițieze un proces pașnic de pace în regiune –  a fost din nou atrasă în războiul Israel-Hamas și în criza ulterioară de la Marea Roșie. Prin urmare, este implicată într-o stare de război perpetuu.

În cazul în care Ucraina pierde războiul, Rusia ar putea ataca potențial aliații americani și membrii NATO din Europa. Aceștia se tem de expansionismul Rusiei și consideră că armata sa trebuie să fie limitată, pentru a nu acționa ca un imbold pentru alte state, precum China, Iran și Coreea de Nord, să urmeze politici similare care ar putea împiedica interesele mai largi ale comunității internaționale.

De asemenea, SUA se află în centrul conflictului geopolitic din Asia de Vest. Regiunea, care este volatilă de zeci de ani, primește o atenție din ce în ce mai mare, mai ales că forțele americane și britanice a atacat rebelii Houthi din Yemen.

Deși criza de la Marea Roșie poate fi descrisă mai degrabă ca o consecință a războiului dintre Israel și Hamas, rămâne prima zonă de conflict în care SUA a intervenit direct prin lansarea de rachete asupra grupărilor Houthi. Necesitatea momentului este o intervenție strategică și diplomatică din partea alianței conduse de americani.

În afară de creșterea presiunii asupra trezoreriei SUA, care va afecta în cele din urmă economia, resursele militare și de informații, această escaladare va destabiliza Asia de Vest.

Cea mai mare prioritate pentru statele din nordul lumii, având ca lider SUA, este să își reevalueze politicile și să dea dovadă de prudență pentru a menține stabilitatea în regiune.

Trebuie inițiată o încetare imediată a focului și o soluție cu două state care să răspundă atât preocupărilor Israelului, cât și celor ale Palestinei privind integritatea teritorială și securitatea. SUA ar putea, totodată, să le acorde încredere principalilor actori regionali, inclusiv Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite, Qatarului și Egiptului.

Dacă America  nu ia cunoștință de acest lucru, ar putea continua să fie împotmolită în războaiele din Europa și Asia de Vest, cu puțin spațiu de manevră pentru a se extrage din teatrele în care nu este implicată direct. Asta va duce doar la faptul că forțele americane vor experimenta la mâna a doua o stare de război perpetuu.