Ei bine, a fost o idee minunată, născută în epoca triumfalismului liberal-democratic din anii 1990: “Teoria Arcelor de Aur” susținea că nicio țară care avea francize McDonald’s nu a fost vreodată – sau nu va fi vreodată – în război.
În mod remarcabil, nu a fost produsul departamentului de PR al McDonald’s, ci opera editorialistului Thomas Friedman de la New York Times. Acesta a argumentat că sosirea McDonald’s a însemnat o societate care a devenit atât de consumistă încât suficient de mulți oameni au investit în stabilitatea economică pentru a risca vreodată un război.
Ultimul cui în sicriul teoriei Arcelor de Aur a venit odată cu vestea că McDonald’s va renunța definitiv la Rusia, după mai bine de 30 de ani când în Piața Pușkin din Moscova 30.000 de ruși s-au călcat în picioare pentru un Big Mac.Restaurantele închise în grabă la începutul invaziei din Ucraina – toate cele 847 – nu se vor redeschide.
Teoria a fost efectiv răsturnată, subliniază The Spectator: nu mai este vorba de faptul că nu vor exista două țări cu McDonald’s care să intre vreodată în război, ci de faptul că McDonald’s nu va rămâne neapărat într-o țară care intră în război – mai puțin o observație interesantă despre economie, geopolitică și filozofie, ci o afirmație directă că un conflict armat nu este bun pentru comerțul cu hamburgeri.
Cu toate acestea, în realitate, teoria Arcelor de Aur a fost îndoită până la punctul de rupere cu mulți ani în urmă.
În 1999, la doar trei ani după ce Friedman și-a inventat teoria, NATO a început războiul aerian împotriva rămășițelor Iugoslaviei în speranța de a pune capăt agresiunii din Kosovo.
Capitala iugoslavă Belgrad s-a dovedit a avea McDonald’s pe străzile sale. Oricât de mult ar fi încercat unii să susțină că “NATO nu are restaurante”, era evident că două părți, ambele cu filiale ale lanțului de restaurante de burgeri în plină activitate, au ajuns într-un conflict armat direct.
Ulterior, Friedman și-a ajustat narațiunea în “teoria Dell”, susținând că nicio țară din lanțul de aprovizionare al companiei de calculatoare nu va intra vreodată în război. Cu toate acestea, având în vedere importanța Rusiei în aprovizionarea cu cupru, aluminiu, nichel și alte metale în lanțul de aprovizionare al companiilor europene de produse electronice, se pare că nici această teorie nu are prea multe picioare.