Războiul Israel-Hamas: avantajul statutului de victimă

Bătălia pentru controlul narațiunii este un element esențial al războiului modern, având în vedere prevalența rețelelor de socializare, ciclul de știri de 24 de ore și viteza rapidă cu care evenimentele de pe câmpul de luptă sunt împărtășite unei audiențe globale.

Impactul emoțional al conflictului Israel-Hamas se extinde mult dincolo de granițele la care este limitat și a stârnit reacții puternice în întreaga lume. Ca atare, părțile beligerante au interesul de a-și prezenta narațiunea lor în cea mai bună lumină posibilă pentru a atrage simpatia și sprijinul internațional.

Potrivit unui raport recent al RAND, fiecare parte „spune o poveste despre cine este victima și cine este agresorul”. Acest lucru a dus la o formă de competiție a statutului, în care ambele părți concurează pentru a fi recunoscute ca victime și pentru a-și descrie inamicul ca fiind făptuitorul.

Sentimentul de victimă este un element central atât al identității naționale israeliene, cât și al celei palestiniene. Pentru israelieni, percepția e înrădăcinată în Holocaust și în atacurile succesive ale statelor arabe vecine, precum și în experiența istorică mai largă a evreilor de expulzare, exil și genocid.

Un sentiment paralel de victimizare există pentru palestinieni, cauzat de eșecurile militare, înființarea Israelului, strămutarea și înfrângerea palestinienilor în 1948.

Dihotomia victimă-agresor a contribuit la caracterul ireductibil al conflictului dintre israelieni și palestinieni, ambele părți neputând să se elibereze de politicile de revendicare.

Cu toate acestea, statutul de victimă este folositor pentru căutarea de sprijin international. După cum a explicat un articol academic apărut în Review of International Studies, „cei care sunt etichetați drept victime pot anticipa mai multe resurse, simpatie și sprijin de tot felul”.

Datoria de a ajuta victimele percepute este considerată în mod obișnuit o obligație morală, notează Modern Diplomacy. Poate avea ca rezultat un sprijin diplomatic, economic și militar tangibil, mai ales dacă actorii externi au interese care se aliniază cu cele ale victimei.

Pe câmpul de luptă al percepțiilor, este crucial ca Israelul să mențină simpatia și bunăvoința diplomatică care i-au fost acordate în urma atacului Hamas. Justificarea morală a răspunsului IDF este aceea a unei victime care se apără împotriva unui agresor.

Dar timpul nu este de partea Israelului. Natura luptelor din Gaza – o zonă urbană dens populată – înseamnă că numărul de morți în rândul civililor va crește în mod inevitabil cu cât conflictul va persista mai mult timp.

Fiecare moarte palestiniană conferă Hamas avantajul narativ, făcându-i mai ușor să prezinte Israelul ca fiind autorul faptelor.

Autoritățile palestiniene au afirmat că numărul morților din Gaza depășește deja 10.000. Aceste cifre, combinate cu imaginile sfâșietoare ale victimelor civile, sunt foarte vehiculate pe rețelele sociasle și au o putere emoțională extraordinară.

Hamas se bucură de un alt avantaj pe câmpul de luptă al percepțiilor: nu pretinde moralitate. Este desemnată ca organizație teroristă de către SUA, UE și mai multe țări din întreaga lume, dar acești actori o disociază, pe bună dreptate, de populația palestiniană pe care pretinde că o reprezintă.

Această disociere funcționează în favoarea Hamas, deoarece poate acționa efectiv cu impunitate fără a diminua recunoașterea internațională a civililor palestinieni ca victime.

Grupul nu va câștiga prea multă bunăvoință din partea comunității internaționale și nici nu i se va conferi statutul de victimă. Dar nu are nevoie de acest lucru. Nu contează prea mult dacă Hamas este văzut ca un făptaș, dacă Israelul este, de asemenea, văzut ca atare, iar populația palestiniană este văzută ca victimă a acestuia din urmă.

În timpul campaniilor israeliene anterioare din Gaza, cum ar fi cele din 2012 și 2014, sprijinul inițial pentru IDF s-a diminuat rapid, pe măsură ce simpatiile internaționale s-au îndreptat în favoarea civililor palestinieni. O repetare a acestei tendințe este foarte probabilă.

În relațiile geopolitice, statutul de victimă poate fi un avantaj strategic în timpul unui război, astfel că Israelul și Hamas se vor înfrunta pentru a convinge comunitatea internațională că sunt partea vătămată în mod legitim.