Tensiunile din Strâmtoarea Taiwan au stârnit temeri că Beijing și Taipei ar putea intra în curând în război.
Majoritatea observatorilor imaginează două scenarii posibile care ar putea duce la un conflict. Într-un așa-numit război de alegere, China ar putea încerca să cucerească Taiwanul cu forța, după o analiză atentă a riscurilor economice, militare și politice.
Alternativ, Beijingul ar putea lansa un război de necesitate dacă ar considera că Taiwanul a depășit o linie roșie politică care amenință permanent controlul Chinei asupra insulei. De exemplu, o declarație oficială de independență la Taipei.
O a treia posibilitate, însă, a primit mult mai puțină atenție – dar ar putea fi chiar mai probabilă, notează Foreign Afairs. Un război între China și Taiwan ar putea rezulta dintr-un accident sau o eroare de stategie care scapă de sub control. Riscurile sunt mari în comparație cu alte părți ale lumii, în parte pentru că ambele forțe militare operează în imediata apropiere.
Dinamica politică internă de ambele părți ale Strâmtorii Taiwan face dificilă retragerea. Iar posibilitatea unei intervenții a SUA în numele Taiwanului crește miza, ceea ce înseamnă că o întâlnire întâmplătoare ar putea escalada o mică ciocnire într-un război mai amplu.
Spre deosebire de un război al alegerii sau de un război perceput ca o necesitate politică, care pot fi evitate prin întărirea descurajării împotriva Chinei și, respectiv, prin împiedicarea Taiwanului să urmărească independența de jure, China, Taiwanul și Statele Unite nu pot elimina riscul unui război întâmplător.
Nu este greu de imaginat cum ar putea începe un astfel de război în Strâmtoarea Taiwan. Un avion de vânătoare al Armatei Populare de Eliberare (APL) se aventurează prea aproape de Taiwan. După ce nu ține cont de avertismentele repetate, forțele taiwaneze îl doboară cu rachete sol-aer, ucigând pilotul.
China ordonă distrugerea bateriilor de apărare aeriană ca represalii. Statele Unite încep să se mobilizeze pentru un conflict mai amplu în regiune, determinând China să intensifice mobilizarea propriilor forțe. Fără ca nicio parte să fie dispusă să dea înapoi și fiecare interpretând mișcările celeilalte drept semne de agresiune, criza escaladează rapid.
Lecțiile istoriei
Primul Război Mondial, declanșat de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand de către un naționalist sârb în 1914, este un exemplu clasic al modului în care se poate dezvolta un război întâmplător. Cererile de răzbunare ale Imperiului Austro-Ungar împotriva Serbiei au determinat Rusia, aliată a Serbiei, să-și mobilizeze forțele, ceea ce la rândul său a provocat Germania să adune trupe împotriva Rusiei și Angliei.
Războiul de Independență din Statele Unite a început când un soldat britanic din Concord, Massachusetts, a deschis focul asupra miliției locale, încălcând ordinele primite.
Iar al Doilea Război al Opiului a început în 1856, când oficialii chinezi s-au îmbarcat pe o navă britanică și au arestat echipajul. Anglia a răspuns cu atacuri împotriva forturilor de coastă chineze din apropierea orașului Canton, culminând cu o lovitură dată dinastiei Qing, amintită ca un episod cheie în „secolul umilinței” Chinei.
China și Taiwanul trebuie să mențină comunicări paralele pentru a discuta prevenirea crizelor și pentru a stabili rampe de ieșire. Statele Unite și Taiwanul trebuie, de asemenea, să intensifice dialogul privind modul de luare a deciziilor.
Războaiele întâmplării sunt prin natura lor bruște și imprevizibile, adesea cu consecințe devastatoare. O coordonare atentă ar putea preveni unul în Strâmtoarea Taiwan.