A spune că începutul de secol 21 este o epocă turbulentă reprezintă o subevaluare a realității. În ultimele două decenii, am văzut reactivarea rivalităților geopolitice pe aproape toate meridianele, iar acest fenomen nu este deloc întâmplător. Izbucnirea în forță a conflictului ruso-ucrainean, venită imediat după pandemia Covid-19, a îngropat definitiv spiritul optimist și l-a înlocuit cu un zeitgeist întunecat și amenințător.
Războiul din Ucraina deja oferă lecții instructive despre dezvoltarea tendințelor și a realității prezentului, iar înțelegerea lor este crucială pentru a prevedea surprizele viitorului. Și pentru a ne pregăti în consecință, lucru pe care politicienii responsabili, deci nu cei români, îl fac deja.
Lecția 1: Războiul este parte din viața de zi cu zi
Probabilitatea redusă a unui război direct între marile puteri (America, Rusia și China), de teama escaladării într-un Armaghedon nuclear, nu înseamnă că omenirea trăiește în pace. Locul unei conflagrații a fost luat de erupția mai multor conflicte armate regionale – vezi Războiul Iran-Irak, Războiul din Golf, invazia anglo-americană din Irak (2003), Războiul din Iugoslavia, conflictul ruso-georgian (2008). Toate demonstrează că forța brută rămâne un atu la care statele pot recurge după bunul plac pentru a-și urmări interesele.
Războiul din Ucraina demonstrează un lucru: marile puteri cred că proiecția puterii reprezintă o opțiune valabilă ori de câte ori consideră că securitatea lor este în joc! Luând exemplu Rusia, observăm o gândire strategică bazată pe principiul machiavelic că este mai bine să fii temut decât iubit, dacă nu poți fi amândouă!
Lecția 2: Războiul, un fenomen caleidoscopic
Conflictul ruso-ucrainean îmbină elemente tradiționale și inovatoare. De exemplu, strategia defensivă folosită de ucraineni se bazează, în mod ironic, pe planurile sovieticilor elaborate în timpul Războiului Rece pentru a face față perspectivei unei invazii NATO. Ideea presupune folosirea orașelor ca cetăți fortificate în scopul epuizării resurselor, a capacităților, dinamismului și forței inamicului.
Dar în Ucraina mai sunt implicate și componente moderne. Rusia folosește atacuri aeriene, drone și rachete hipersonice, ucrainenii răspund cu arme primite din Occident, Javelin și Stinger.
Pe de altă parte, în Ucraina nu se luptă doar cu gloanțe și rachete, avem și un război economic și financiar. La sancțiunile Americii, Rusia a răspuns cu sistarea gazului către Europa dacă plățile nu sunt denominate în ruble. Iar tabloul are și alte elemente, nu doar militari – vedem legiuni de finanțatori, bancheri, directori de afaceri, hackeri, propagandiști etc.
Lecția 3: Geografia, pivot-cheie în politica externă
Axioma care stă la temelia geopoliticii – locul contează! Ucraina reprezintă un coridor geografic și logistic care leagă Europa de nucleul eurasiatic, o zonă considerată de mulți ca fiind esențială pentru a obține dominația globală.
Ucraina poate fi și un stat tampon defensiv, și un vârf de lance pentru proiecția puterii militare, și un pod pentru schimburile economice și comerciale.
Lecția 4: Fragilul echilibru global al puterii
Deocamdată, nimeni nu poate prezice dacă viitoarea configurație a lumii va favoriza blocul occidental sau axa eurasiatică.
Ca stat revizionist, Rusia este angajată într-un joc de noroc periculos vrând să rescrie arhitectura securității globale. Triumful Moscovei poate da naștere unei lumi multipolare. La rândul său, Occidentul și-a unit forțele pentru a-l bloca pe Vladimir Putin, dar coeziunea Vestului e fragilă, unele state deja sunt reticente în a antagoniza Moscova.
În jungla acerbă a politicii internaționale, când un dezechilibru atinge proporții destabilizatoare, va exista întotdeauna o reacție organică pentru a-l corecta. Cu alte cuvinte, forțele opuse și frica reciprocă pot genera conflicte violente, dar, dacă sunt valorificate în mod corespunzător prin diplomație, pentru a evita consecințele cele mai neplăcute, ele pot funcționa ca ancore ale predictibilității. Într-o lume imperfectă, prevalența unei ordini realiste nu înseamnă că animozitățile scad, ci doar că urmările lor nu devin prea urâte.
Lecția 5: Naționalismul, cea mai puternică forță politică
Puterea naționalismului nu a scăzut, dimpotrivă! Demonizat de globaliștii neoliberali, naționalismul ne arată, totuși, că întotdeauna vor exista oameni gata să moară și să ucidă pentru țara lor. Ucrainenii nu luptă pentru conceptul de democrație, asta e clar, iar ostracizarea Rusiei nu a demoralizat poporul. Din contră, mai degrabă a încurajat revanșismul și resentimentele populare! La urma urmei, când o întreagă națiune este atacată, regruparea în jurul steagului este o reacție naturală.
Concluzii
Războiul este un joc de noroc pentru că pune în mișcare un lanț de evenimente care duc la consecințe neintenționate. Cu alte cuvinte, deciziile luate de conducători pot avea rezultate neprevăzute, ba uneori se întorc împotriva propriului popor. Ucraina este cel mai bun exemplu.
Iar Europa simte acut rezultatele externalizării securității și apărării sale, printr-o încredere oarbă în umbrela nucleară americană. Deși Alianța Nord-Atlantică pare robustă, nu se știe încă dacă SUA ar fi dispuse să lupte împotriva Rusiei în cazul în care o țară NATO (Polonia sau statele baltice) este atacată. Sunt americanii pregătiți să accepte riscul unei confruntări apocaliptice cu cea mai mare putere nucleară a planetei de dragul Varșoviei? Răspunsul dă frisoane dinainte de a fi rostit.