Războiul din Fâșia Gaza s-a transformat acum într-un experiment politic și geografic, ale cărui strategii pot defini următorul deceniu în Orientul Mijlociu.
Sub suprafața armistițiilor și a planurilor de reconstrucție se ascunde o transformare mai profundă: reapariția problemei palestiniene, după ani de absență, drept axă centrală în discuțiile regionale și globale.
Pe teren, există două enclave. La vest, „Gaza Verde” – rămășița autorității Hamas, constrânsă, dar neînfrântă, protejată de banii Qatarului și de simpatia Turciei, relatează The Spectator. La est, „Gaza Galbenă” aflată sub control israelian.
Israelul acceptă, în mod implicit, că nu va guverna întreaga Fâșie și că Statele Unite vor supraveghea restul. Cu alte cuvinte, Gaza Galbenă demilitarizată și reconstruită sub patronajul internațional, iar Gaza Verde lăsată în seama puterii reziduale a Hamas. Seamănă foarte mult cu un nou Berlin – un teritoriu divizat nu doar de ideologie, ci și de geometria compromisului.
Aranjamentele creează în egală măsură oportunități și pericole. Stimulentele economice sunt enorme. Țările arabe văd în reconstrucția Gazei o șansă de a stabiliza vecinătatea și de a-și asigura favoarea americană. Egiptul se teme de întărirea Hamas. Statele Unite vor închiderea conflictului, Israelul vrea securitate. În acest labirint de motive, nimeni nu știe încă dacă structura va rezista.
Donald Trump are în vedere un comitet tehnocratic palestinian care să gestioneze funcționarea zilnică a serviciilor din Gaza, supravegheat de „consiliul păcii”. Cu toate acestea, la fel ca în cazul Forței de Securitate Internațională( ISF), rolul, atribuțiile și componența ambelor organisme sunt neclare.
Deși Israelul deține Coridorul Philadelphi, unde se află punctul de trecere Rafah, nu va reglementa în totalitate ajutorul umanitar care intră în Gaza, iar regimurile insuficiente de inspecție, interdicție și monitorizare vor permite, fără îndoială, reintroducerea armelor.
Armata israeliană și-a îndeplinit aproape toate obiectivele, dar împărțirea Gazei reprezintă un nou test. Harta regională este redesenată.
Rezultatul real nu va depinde de cine declară pacea, ci de cine înțelege jocul pe termen lung : în Orientul Mijlociu, fiecare armistițiu este temporar, fiecare plan provizoriu, iar fiecare absență revine în cele din urmă la prezență.