Țările din Europa de Vest – o regiune care nu se va amesteca în curând cu Estul, poate niciodată – se închipuie brusc un soi de inamici viteji ai Rusiei lui Vladimir Putin. Greșit, au fost prietene cu Kremlinul și acum au obrăznicia să se dea victime.
Francezi, italieni, nemți sau britanici se vaită că vor suferi de frig la iarnă. Nici n-am intrat sub zero grade , occidentalul trântește scenarii apocaliptice, deși afară e soare – o toamnă călduroasă. Ce vrea să însemne această apocalipsă autoindusă?
Vrea să însemne că occidentalul cu piele sensibilă – și obraz gros –se udă în pantaloni în perpectiva unei confruntări pe bune cu tătuca Putin. Și vrea să o țină departe prin Europa de Est, pentru că acolo sunt „esticii”, o populație de categoria a doua, obișnuită cu frigul și mizeria, dar potrivită pentru muncă ieftină și sacrificii.
Și de ce s-ar băga înainte Europa Occidentală, chiar dacă o ține gaia-mațu cu „solidaritatea”? Păi cine i-a umplut cuferele, dacă nu Rusia lui Putin? Ce politicieni s-au îmbogățit deșănțat de pe urma petrolului și gazelor rusești? Cine a făcut afaceri cu oligarhii ruși? Toți de la Bruxelles au fost și sunt „idioții utili” ai Moscovei și își închipuie că Maica Rusia îi va ierta.
După 1990, țările strivite de cizma sovietică au așteptat ca occidentalii să le sprijine, chiar cu prețul sacrificării industriilor naționale. Dar Occidentul și-a văzut de propriile interese – așa o face și acum în contextul crizei energetice și războiului din Ucraina – are nevoie de țări-tampon, iar esticii sunt soluția ideală.
Logica de la Bruxelles e simplă și cinică: ce nevoie avem noi, vesticii, de un conflict la marginea Europei? Fiecare să se descurce singur!
N-a fost suficientă teroarea comunistă, Occidentul s-a spălat pe mâini atunci. Acum, frisoanele occidentalilor sunt legate de costul vieții lor. Atât îi intersează și atât îi va interesa. Lașii friguroși de la sfârșitul lui octombrie…