Putin, un Gorbaciov care slăbește Rusia

Vladimir Putin pare mai puternic ca niciodată. A zdrobit ceea ce a mai rămas din opoziția politică atât de dreapta, cât și de stânga –  și apoi a câștigat un al cincilea mandat.

Rusia și-a revenit după primele înfrângeri militare în Ucraina și după șocul inițial al sancțiunilor occidentale. Produce mai multe arme decât întreaga Europă.

Societatea rusă, susținută de o creștere cu 16% a cheltuielilor publice, s-a adaptat la autointitulata „confruntare existențială” cu Occidentul, pe care Kremlinul este gata să o ducă până la capăt.

Vulnerabilități ascunse

Dar Rusia lui Putin este vulnerabilă, iar vulnerabilitățile sale sunt ascunse la vedere, notează Foreign Affairs. Președintele ia decizii într-un mod personalizat și arbitrar. Elita politică a devenit mai flexibilă în punerea în aplicare a ordinelor lui și mai servilă în a se supune viziunii sale paranoice asupra lumii.

Costurile acestor deficiențe structurale sunt din ce în ce mai mari. Nici măcar un atac terorist al Statului Islamic (sau ISIS-K) la o sală de concerte de la periferia Moscovei la 22 martie – ucigând 145 de civili – nu a reușit să determine conducerea rusă să-și reconsidere prioritățile.

Statul pune efectiv în aplicare ordinele primite de la vârf, dar nu are niciun control asupra calității acestor ordine. Din acest motiv, riscă permanent să se prăbușească peste noapte, așa cum a făcut predecesorul său sovietic în urmă cu trei decenii.

De ce Putin seamănă cu Gorbaciov

Deși comparația poate părea la prima vedere improbabilă, situația de astăzi a lui Putin seamănă în unele privințe cu cea cu care s-a confruntat Mihail Gorbaciov în ultimii ani ai URSS.

La sfârșitul anilor 1980, Gorbaciov a dat instrucțiuni aparatului conservator să continue liberalizarea politică și economică. Obișnuiți să execute orbește ordinele venite de sus, oficialii au opus puțină rezistență. Putin nu are nimic din idealismul lui Gorbaciov, dar seamănă cu el într-un aspect critic: capacitatea  de a-și impune viziunea personală asupra statului rus.

Guvernul a impus embargouri la exportul de produse petroliere rusești, le-a anulat și apoi le-a reimpus, ca parte a unui război de interese între Ministerul Energiei, care urmărește să scadă prețurile interne, și Ministerul de Finanțe, care dorește venituri mai mari. Tehnocrații ar putea fi eliminați în totalitate dacă Putin decide că efortul de război necesită o strângere mai mare a controlului.

Până la sfârșitul anului 1989, Gorbaciov devenise atât de derutat de amploarea schimbărilor pe care el însuși le pusese în mișcare, încât a încercat să oprească reformele, lăsând aparatul de stat lipsit de o viziune coerentă și confuz în ceea ce privește modul în care să procedeze. Lipsit de îndrumare la nivel înalt, sistemul sovietic a fost în derivă o vreme – înainte de a se prăbuși.

Rusia modernă se confruntă cu o problemă similară. După ce a pornit un război atotcuprinzător, Putin rareori se obosește să le explice actorilor statali și cvasi-statali cum să se adapteze la noua realitate. În absența instrucțiunilor, aceștia fie cad în stupoare, fie iau lucrurile în propriile mâini.

De la Wagner la Crocus City Hall

Revolta liderului Evgheni Prigojin a fost un exemplu în acest sens. Și a scos la iveală uimitoarea impotență a aparent puternicului stat rus în absența instrucțiunilor lui Putin. De asemenea, a împins țara în pragul unui război civil între forțele guvernamentale și o armată de mercenari.

Și tragedia de  la Crocus City Hall  a fost rezultatul unor semnale ambigue și contradictorii din partea Kremlinului. Pe de o parte, agențiile de informații rusești au sarcina de a combate terorismul. Pe de altă parte, au o practică instituționalizată de mult timp de a privi cu suspiciune informațiile care provin de la puterile occidentale.

Atacul din 22 martie probabil că nu ar fi costat atât de multe vieți și ar fi putut fi evitat în totalitate dacă Rusia ar fi menținut canale funcționale de schimb de informații cu Occidentul. În schimb, Putin a respins avertismentele americane, numindu-le „șantaj”.

Stăpân înconjurat de slugi

Inflexibilitatea și încăpățânarea lui Putin au fost întărite de mulți ani petrecuți înconjurat de slugarnici și de oameni de încredere. Protejat de feedbackul negativ și de sfaturile obiective, el este susceptibil la izbucniri emoționale canalizate în deciziile sale. Politica externă, securitatea internă și perspectivele economice ale Rusiei au de suferit ca urmare.

Docilitatea elitei, persistența vastelor rezerve financiare și a rentelor petroliere, precum și abilitatea statului de a modela opinia publică, toate acestea îl fac pe Putin să pară invincibil. Dar, ca și în cazul Uniunii Sovietice, structura regimului său îl face mult mai fragil decât pare.