Legislația care permite Kremlinului să trimită alte sute de mii de oameni în luptă dezvăluie un adevăr trist: departe de a căuta o rampă de ieșire din războiul său din Ucraina, Vladimir Putin se pregătește pentru un război și mai mare.
Este de înțeles că mulți în Ucraina și în Occident vor să creadă că președintele Rusiei este încolțit. Deocamdată, Occidentul rămâne unit în sprijinul Kievului, iar fluxurile de armament modern și de bani susțin efortul de război ucrainean. În cele din urmă, revolta pusă în scenă de șeful mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, și conflictele vizibile dintre comandanții militari ruși de rang înalt sporesc speranțele că mașina de război a Kremlinului se va rupe.Dar aliații lui Volodimir Zelenski uită ce resurse are Rusia – își poate permite un război lung, avertizează politologul Alexandr Gabuev, director al Centrului Carnegie Eurasia din Berlin.
În pofida sancțiunilor, cufărul de război al Kremlinului încă debordează de bani, datorită profiturilor neașteptate din energie de anul trecut și, de asemenea, datorită adaptabilității exportatorilor ruși de mărfuri, care au găsit noi clienți și care decontează plățile în mare parte în yuani.
Dacă presiunile bugetare ar deveni mai acute, banca centrală a Rusiei ar putea devaloriza și mai mult rubla, facilitând astfel plata soldaților și a lucrătorilor din industria de apărare.
În ceea ce privește războiul în sine, Putin pare încă imperturbabil în fața contraofensivei ucrainene. Chiar dacă Kievul face mai multe avansuri, Kremlinul le poate ignora ca fiind temporare. Putin mizează pe faptul că forța de muncă rusă potențial mobilizabilă este de trei sau patru ori mai mare decât cea a Ucrainei, iar singura sarcină urgentă este de a fi capabil să apeleze la această resursă după bunul plac: să mobilizeze mult mai mulți oameni, să îi înarmeze, să îi antreneze și să îi trimită la luptă.
Limita superioară de vârstă pentru efectuarea serviciului militar obligatoriu va fi majorată de la 27 la 30 de ani și ar putea fi majorată din nou în viitor. Aceste măsuri, combinate cu investițiile masive ale statului în extinderea producției de arme, ar trebui să-l ajute pe Putin să construiască o armată mai mare și mai bine echipată.
O tactică paralelă este strangularea economiei Ucrainei. Știind că bugetul ucrainean se află pe suportul vital asigurat de aliații săi occidentali, Kremlinul dorește să priveze Kievul de toate sursele de venit. Prin urmare, Moscova nu numai că s-a retras din acordul privind cerealele care permitea exporturile agricole ucrainene prin Marea Neagră, dar a lansat și atacuri aeriene masive împotriva porturilor ucrainene pentru a distruge orice posibilitate de a revigora acordul.
Aceeași logică stă la baza atacurilor aeriene ale Rusiei împotriva infrastructurii civile: au ca scop să facă orașele ucrainene nelocuibile și să împiedice eforturile de reconstrucție.
Revitalizarea rapidă a armatei ruse și decimarea treptată a economiei și a forțelor ucrainene vor duce la o frustrare occidentală tot mai mare și la o scădere a sprijinului material pentru Kiev. Pentru a accelera acest proces și a frânge voința Occidentului, Moscova folosește amenințări de escaladare, inclusiv extinderea conflictului spre teritoriul NATO prin Belarus, cu ajutorul mercenarilor Wagner stabiliți acolo.
Putin a făcut o mulțime de greșeli. Dar atâta timp cât se află la conducere, își va dedica resursele sale încă vaste pentru a-și realiza obsesia de a distruge și subordona Ucraina.În timp ce liderii occidentali se gândesc la politici de sprijinire a Ucrainei în cel de-al treilea an al acestui război dezastruos, orice strategie pe termen lung trebuie să ia în considerare această realitate.