Rusia împinge frontierele comerciale spre nord și est cât poate de mult. Vladimir Putin, într-o mișcare strategică, a cerut recunoașterea internațională (a ONU) pentru extinderea supremației ruse asupra Oceanului Arctic. Miza este uriașă și are legătură cu deschiderea primei rute globale de transport maritim din ultimul secol – zona arctică. Ce vrea Kremlinul este simplu de anticipat: perturbarea rutelor (mai lungi) centrate pe Atlantic pentru comerțul internațional.
Regiunea arctică a fost multă vreme o sursă de interes pentru forajele offshore, în special în perioadele cu prețuri ridicate ale materiilor prime. Dar de câțiva ani a devenit și mai importantă, prin prisma unui atractic coridor comercial, în special pentru China și restul statelor exportatoare din Asia.
Pasajul arctic, controlat în totalitate de Moscova
Pasajul Nord-Vest face legătura între America de Nord și Pacific, în timp ce Pasajul Nord-Est se desfășoară de-a lungul coastei rusești, până în regiunea Asia-Pacific.
Rusia îl consideră pe acesta din urmă drept o cale navigabilă națională, aflată sub controlul său total. Un gest simbolic făcut în urmă cu mulți ani dezvăluie cum privește Moscova problema: în august 2007, exploratorii ruși s-au scufundat adânc sub Polul Nord, cu un mini-submarin, și au înfipt steagul Federației Ruse pe fundul oceanului, pentru a revendica (simbolic) bogățiile energetice ale Arcticii, și anume zona din jurul coastei Lomonosov (ca parte din placa continentală siberiană).
În anii următori, SUA și Canada au efectuat cercetări masive încercând să demonstreze că zona ar face parte, de fapt, din placa continentală nord-americană.
Legea ONU a mărilor
Acțiunea întreprinsă de Rusia s-a făcut în conformitate cu Convenția ONU privind Dreptul asupra Mărilor (UNCLOS), care permite părților doritoare să depună cereri revendicative asupra unui teritoriu din platoul continental într-un anumit interval de timp.
UNCLOS este un tratat geopolitic extrem de tehnic, a cărui „naștere” a apărut după zeci de ani de negocieri aprinse. Legea ONU a mărilor abordează o gamă largă de probleme legate de utilizarea oceanelor lumii, inclusiv disputele teritoriale privind zonele de pescuit și ambițiile miniere contemporane, precum și calcularea frontierelor maritime și a zonelor economice exclusive.
Statele Unite nu au ratificat această convenție a ONU și a continuat să își pună în joc pretențiile asupra Polului Nord. În context, s-a înființat Consiliul Arctic, tocmai pentru a servi drept forum al dezbaterilor între părțile implicate.
Topirea ghețarilor, pericol și oportunități
Încălzirea regiunii arctice, care a dus la topirea ghețarilor, are atât efecte negative, cât și pozitive. Se așteaptă ca emisiile de gaz metan să crească pe măsură ce permafrostul se topește, dar dezghețul va deschide și noi rute de transport maritim arctic.
În 2007, Pasajul Nord-Vest s-a deschis complet transportului maritim pentru prima dată în istorie. Noua rută nordică are 3500 de mile și leagă Asia de Europa.
Utilizarea comercială (și potențial militară) a acestei noi rute de transport, care este percepută de mulți ruși drept o alternativă mai bună la Canalul Suez, a determinat înființarea unei flote de spărgătoare de gheață (cinci, cu propulsie nucleară) și a unei salbe de porturi de-a lungul coastei de nord a Rusiei. Vladimir Putin urmărește să extragă petrol și gaze din zăcămintele arctice încă neexploatate și să-l transporte către piața asiatică.
Din perspectiva Asiei, Coridorul Arctic înseamnă că reducerea timpului de transport pentru mărfurile livrate Europei; de acum încolo, va fi folosită această rută, nu Canalul Suez.
Importanța Arcticii a crescut semnificativ în urma schimbărilor geopolitice din lume. Războiul proxy în curs între NATO și Rusia ar putea catapulta regiunea arctică în centrul atenției în orice moment. Iar pe măsură ce clima continuă procesul de schimbare, mini-războiul din Ucraina și sancțiunile americane împotriva resurselor energetice rusești (gaz și petrol, în principal), vor avea un impact major asupra consumului de energie și al prețurilor. În același timp, vedem cum sporește numărul de conducte care se îndreaptă spre est mai degrabă decât spre vest.