Am ajuns oare la finalul războiului energetic al lui Vladimir Putin împotriva Occidentului, la punctul în care va opri definitiv gazul? Dacă nu, atunci Europa slabă ne îndreaptă vertiginos spre acel punct zero.
Începând de miercuri dimineață, Gazprom a redus cantitatea de gaz care circulă prin conducta Nord Stream 1 către Germania la 33 de metri cubi pe zi. Va înjumătăți fluxul actual de 67 de milioane de metri cubi și reprezintă doar 20 la sută din cele 167 de milioane de metri cubi care treceau prin conductă înainte de invazia Rusiei în Ucraina.
În aparență, tăierea se face din motive de „întreținere”. Este puțin probabil ca acest lucru să se schimbe. Nord Stream 1 se bazează pe o stație de comprimare alimentată de șase turbine, dar Rusia a primit două de rezervă pentru a preveni orice nevoie de reducere a fluxurilor în timpul perioadelor de întreținere. Una dintre turbine tocmai a fost returnată în Rusia după ce a fost reparată în Canada.
Cea mai recentă reducere va avea efect în lanț în toată Europa, trimițând prețurile în aer încă o dată. Continentul, și în special cea mai mare economie a sa, Germania, nu se îndreaptă doar către turbulențe economice ca urmare a foametei de energie. Putin reușește să facă Europa să pară neputincioasă din punct de vedere politic.
Celor 27 de lideri naționali ai Uniunii Europene le place să laude solidaritatea care unește țările lor. Este o imagine falsă, o parodie. În momentul de față, Putin este marea sperietură – atât războiul său fizic împotriva Ucrainei, cât și războiul său hibrid împotriva UE. Arma sa preferată este energia. A petrecut două decenii făcând UE vulnerabilă – adică dependentă de gazele naturale rusești și de alte hidrocarburi – prin construirea unei rețele de conducte către națiuni lacome precum Germania. Anul acesta, după invazia sa în Ucraina în februarie, a armat aceste arme și a pus degetul pe trăgaci. Amenință să îi facă pe europeni să stea în frig în locuințe neîncălzite și să forțeze închiderea unor segmente din industria europeană.
Rusia știe că poate forța nota în neștire, sancțiunile UE nu și-au atins scopul, războiul din Ucraina este istovitor, iar ajutorul militar al Occidentului nu va opri armata lui Putin.
Solidaritatea europeană nu mai înseamnă acum decât strânsul curelei, inflație, recesiune și o mare rușine: tremuratul în nădragi de frica Rusiei. Capitularea. Putin stabilește orarul, face ce vrea cu Europa.