Puterile din Asia își îndreaptă privirile strategice către Europa

Creșterea rapidă a influenței țărilor asiatice și redistribuirea puterii globale în favoarea Estului anunță o nouă eră în relațiile dintre Europa și Asia.

Ceea ce a început ca o schimbare a puterii economice se extinde acum la domeniile geopolitic, militar și tehnologic.

Un teatru militar pentru actorii asiatici

Europa a devenit deja un teatru militar pentru actorii asiatici, comentează Foreign Policy. Livrările pe scară largă de drone, muniție și echipamente din Iran, Coreea de Nord și China ajută Rusia să lupte împotriva forțelor ucrainene.

Beijingul, de asemenea, este un susținător major al efortului de război al Moscovei – din punct de vedere economic, dar și prin trimiterea de componente de armament.

Soldații chinezi, aproape de  granița estică a NATO

Și chiar săptămâna trecută, soldații chinezi au ajuns în vestul Belarusului, la doar câțiva kilometri de granița cu Polonia – un stat membru NATO – pentru 11 zile de exerciții militare comune denumite Eagle Assault 2024.

China și Rusia au organizat primele lor exerciții navale comune în Marea Mediterană anul trecut; astfel de exerciții au avut loc și în  Marea Baltică, în 2017. Încet, dar sigur, Beijingul arată clar că are ambiții militare în Europa.

Faptul că trupele chineze sunt prezente la doar câțiva kilometri de granița estică a NATO subliniază măsura în care Europa și Asia fac schimb de locuri – prima devenind obiectul strategic al celei de-a doua.

În condițiile în care Uniunea Europeană este zguduită de diviziuni interne și nu reușește să acționeze ca un actor strategic coerent în fața războaielor și conflictelor multiple din regiunea sa, lucrurile s-au schimbat. În timp ce puterile asiatice, cândva slabe, erau obiectul calculelor strategice ale Europei, acum va fi invers.

Influența în creștere a Asiei în Europa este, de asemenea, demonstrată de faptul că mulți lideri europeni, care nu au reușit să prevină și să oprească invazia Rusiei în Ucraina,  s-au îndreptat spre Xi Jinping(primit în mai la Paris, Belgrad și Budapesta) în speranța că acesta îl va convinge pe Vladimir Putin să pună capăt războiului.

Europa este la fel de dornică de ajutor pentru diplomația păcii în Ucraina din partea Indiei, care nu a condamnat invazia rusă. Dar New Delhi nu se aliniază cu Occidentul. Continuă să cumpere și să prelucreze cantități mari de petrol rusesc (și să revândă o parte Europei), promovând în același timp angajamentul său față de Moscova.

Europa și-a luat o lungă vacanță de la geopolitica asiatică

Marile puteri ale Asiei învață arta de a sonda liniile de falie europene – fie că este vorba de curtarea premierului ungar Viktor Orban de către Rusia sau de sprijinul chinez pentru acei lideri europeni care încearcă să sfideze Statele Unite pentru a urmări obiectivul UE de „autonomie strategică” sau interesele comerciale expansive ale țărilor lor în China.

În mod firesc, o Europă mai autonomă ar fi un rezultat ideal pentru Beijing. Pe lângă exploatarea diviziunii transatlantice în materie de geopolitică, China și Rusia au mai mult decât suficient spațiu de manevră pentru a lucra cu antiamericanismul din stânga și din dreapta spectrului politic european.

Și din punct de vedere economic, Europa trebuie să accepte acum faptul că dezvoltarea Asiei nu se mai bazează pe forța de muncă ieftină. Asia de Est este lider în producția de semiconductori și de vehicule electrice. India, între timp, și-a făcut un loc ca furnizor de talente tehnologice pentru noile industrii din Occident.

Europa are o lungă tradiție în ceea ce privește relațiile cu Asia, nu în ultimul rând prin prezența sa colonială din trecut. Dar Europa de astăzi și-a luat o lungă vacanță de la geopolitica asiatică. A înlocuit politica externă  cu mercantilismul, și-a  externalizat securitatea – și chiar gândirea strategică – către Statele Unite. Și s-a amăgit că este un imperiu al normelor care nu exercită mult mai mult decât puterea exemplului.