Puterea Rusiei se înmoaie la Beijing

Prim-ministrul Rusiei a părăsit China săptămâna aceasta fără o recompensă pe care Moscova o caută de mult timp: un angajament clar din partea Beijingului cu privire la Power of Siberia 2, un proiect grandios de gazoduct care ar urma să transforme fluxurile energetice în Asia.

Conceput în urmă cu mai bine de un deceniu pentru a ajuta Rusia să se „întoarcă spre est”, gazoductul care traversează Mongolia până în China a fost o modalitate de a diversifica vânzările de gaze, de a consolida veniturile și de a oferi Kremlinului mai multă influență diplomatică.

Proiectul, denumit inițial „Altai”, după regiunea muntoasă din sudul Siberiei, a căpătat o nouă urgență de la invazia Ucrainei, Rusia căutând noi piețe de desfacere pentru gazele care curgeau spre Europa înainte ca sancțiunile să stea în cale.

Problema pentru Moscova este că Beijingul – un partener crucial – nu pare să se grăbească să se angajeze, subliniază Financial Times. Este o reticență despre care analiștii spun că arată cât de slabă a devenit puterea de negociere a rușilor pe timp de război atunci când tratează cu vecinul său mai avansat din punct de vedere economic.

Miza e mare, deoarece  căutarea de alternative a trecut de la a fi o alegere strategică din partea Rusiei la singura sa opțiune. Power of Siberia 2 ar urma să aprovizioneze China cu gaze din nord-estul peninsulei Yamal, care, din punct de vedere istoric, a deservit piața europeană prin mai multe gazoducte, inclusiv Nord Stream, ale cărui livrări au încetat să mai curgă din cauza unor dispute cu UE chiar înainte de a fi sabotat în 2022.

„Beijingul are o istorie de prelungire a negocierilor pentru a obține un acord mai bun. Crede că poziția sa de negociere față de Moscova nu poate decât să devină mai puternică”,  a declarat Alicja Bachulska, expert în politica chineză la Consiliul European pentru Relații Externe.

Atentă să nu depindă prea mult de un singur furnizor, China a fost activă în obținerea de contracte de gaze naturale pentru cantități mai mari decât cele de care are nevoie în realitate, susține Gergely Molnar, analist al Agenției Internaționale pentru Energie.

China se bazează pe Rusia pentru puțin peste 5% din aprovizionarea sa cu gaze, a spus el. Împreună cu creșterile planificate ale aprovizionării prin rutele existente din Rusia, acordul privind PS-2 ar crește această cotă la aproximativ 20% până la începutul anilor 2030.Dar probabil mai are de așteptat din cauza tensiunilor geopolitice pe fondul războiului din Ucraina, iar China se folosește de timp.

În schimb, Rusia este presată: construcția Power of Siberia 2 este singura modalitate de a compensa cel puțin o parte din piața UE pe care a pierdut-o. Această piață reprezenta cea mai mare parte a gazului produs din peninsula Yamal.

Dar chiar și cu această conductă în funcțiune, Rusia nu ar putea să egaleze ceea ce a pierdut din vânzările europene. Prețul livrărilor ar fi, de asemenea, mai mic. Gazul trimis prin Power of Siberia 1 – în condițiile stabilite atunci când poziția de negociere a Rusiei era mult mai puternică – are un preț cu mult sub cel al pieței europene.

Serghei Vakulenko, un fost director de strategie al Gazprom, a declarat că Rusia nu reușește nici măcar să egaleze prețul pe care China îl plătește pentru importurile prin conducte de la alți furnizori.

În acest context, PS-2 ar genera pentru Gazprom o sumă estimată la 12 miliarde de dolari pe an, din care statul ar primi aproximativ 4,6 miliarde de dolari sub formă de taxe și impozite, potrivit lui Ronald Smith, analist senior de petrol și gaze la BCS Global Markets.

Această sumă, echivalentă cu mai puțin de jumătate din veniturile medii lunare din energie ale Rusiei în 2023, ar fi cu greu transformatoare. Dar Kremlinul caută cu disperare venituri suplimentare, în timp ce deficitul bugetar crește vertiginos, costurile sale de război cresc, iar vânzările sale de gaze europene scad.