Timp de mai bine de un deceniu, SUA, Rusia, Regatul Unit, Franța și China – cele cinci state înarmate nuclear recunoscute în temeiul Tratatului de neproliferare nucleară (TNP) – nu au reușit să se angajeze într-o diplomație constructivă privind dezarmarea nucleară și reducerea riscurilor.
În schimb, acestea cheltuiesc anual zeci de miliarde de dolari pentru a-și moderniza, actualiza și, în unele cazuri, extinde arsenalele lor mortale.
Deși noul Tratat privind reducerea armelor strategice (New START) din 2010 va expira în 2026, președintele rus Vladimir Putin a refuzat să discute cu administrația Biden despre oferta sa din 2023 de a discuta „fără precondiții” un nou cadru de control al armelor nucleare.
Scuza lui Putin, potrivit Arms Control Association, este că un astfel de dialog nu ar fi fructuos dacă Washingtonul continuă să sprijine Ucraina în apărarea sa împotriva agresiunii ruse.
China își construiește o forță nucleară estimată acum la aproximativ 310 focoase – probabil 500 de rachete cu rază lungă de acțiune în total. Liderii chinezi au respins, de asemenea, ofertele SUA de a purta discuții ulterioare privind reducerea riscurilor nucleare,invocând vânzările de arme americane în curs către Taiwan.
În cazul în care Rusia și Statele Unite depășesc limitele noului START, acest lucru ar destabiliza echilibrul reciproc al terorii nucleare, ar pune la încercare programul de modernizare nucleară al Statelor Unite, deja costisitor și întârziat, și ar determina China să își accelereze propria dezvoltare nucleară.
Ce se poate face?
În primul rând, Joe Biden și oricine va fi următorul președinte ales ar trebui să reafirme sprijinul SUA pentru negocierea unui nou cadru de control al armelor nucleare cu Rusia.
Deoarece un astfel de acord ar fi dificil de negociat și ar necesita timp, președintele ar trebui să propună ca Washingtonul și Moscova să încheie o înțelegere bilaterală simplă prin care să promită că niciuna dintre părți nu va crește numărul de focoase nucleare strategice desfășurate peste limitele noului START.
Atât timp cât Rusia și Statele Unite sunt de acord să își limiteze arsenalele nucleare strategice desfășurate și să negocieze un nou cadru de reducere, Washingtonul, împreună cu principalele state care nu dețin arme nucleare, ar trebui să solicite Chinei, Franței și Regatului Unit să înghețe dimensiunea totală a arsenalelor lor și să negocieze o interdicție privind producția de material fisionabil pentru arme.
În al doilea rând, dacă China continuă să refuze discuțiile cu Washingtonul pe teme nucleare, are o responsabilitate și mai mare de a ridica nivelul procesului de consultare P5, dialogul privind reducerea riscului nuclear care implică cele cinci state din cadrul TNP – în curs de desfășurare din 2010.
China, care prezidează în prezent grupul, se află într-o poziție unică pentru a lansa un program ambițios de creștere a frecvenței acestor reuniuni, a nivelului de participare, de extindere a subiectelor de discuție, inclusiv a schimburilor privind pozițiile nucleare și a angajamentelor comune de a nu utiliza în primul rând arme nucleare.
De exemplu, cele cinci state ar putea extinde declarația lor comună din 2022, potrivit căreia „războiul nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie să fie purtat niciodată”, prin adoptarea unei declarații din Acordul americano-sovietic din 1973 privind prevenirea războiului nuclear, ce promite că puterile nucleare se vor „abține de la amenințarea sau utilizarea forței împotriva celeilalte părți, împotriva aliaților celeilalte părți și împotriva altor țări”.
În contextul acestor discuții, diplomații americani de rang înalt ar trebui să clarifice faptul că nu vor căuta și nu vor urmări o creștere a dimensiunii sau a diversității arsenalului nuclear al SUA atât timp cât Rusia continuă să respecte plafoanele noului START și China nu își extinde arsenalul nuclear strategic în mod semnificativ.