Oricât de mult ar vrea să pară stăpân pe situație, PSD nu se află, totuși, într-o poziție confortabilă. Liderii spun că partidul stă bine și că a avut un rezultat bun la alegerile locale. Sunt parțial de acord cu cele declarate de ei. PSD stă. Doar stă. Și cam atât.
Niciunul dintre cei care încă mai împart dreptatea în partid nu poate explica, însă, în ce constă „suntem pregătiți pentru parlamentare”. Adică ce au făcut? Au dus vreo politică anume prin care și-au convins electoratul nu numai că merită, ci chiar trebuie să fie votați? Ultimele luni nu au arătat ceva în sensul ăsta. Ripostele moi, apoase, la atacurile liberalilor nu au demonstrat nimic. Poate doar mărginirea ideilor și o frică de a reacționa, pe care nimeni nu o înțelege. Apaticii din partid spun că nu are rost să te mai zbați pentru un scor de succes, căci jocurile sunt deja făcute. Cu Iohannis în spatele liberalilor și cu o justiție care va respinge orice contestație cu privire la rezultatele alegerilor, soarta lor este de a fi perdanți. Doar câțiva, cu vagi urme de curaj, spun că nimic nu poate fi abordat, căci Marcel Ciolacu a arestat cuvintele. Nu ai voie să deschizi gura, mai ales dacă opiniile exprimate sunt contrare lui.
Este liderul PSD chiar atât de vândut Puterii prin înțelegeri tot mai evidente cu Iohannis? Nici noaptea, în somn, social-democrații nu au curajul să se gândească la asta, darmite să mai ia și poziție. Lasă lucrurile în voia sorții și preferă să se zbată pentru a-și salva propriile poziții. Primenirea imaginii nu mai este o prioritate. A fost vreodată, de când Ciolacu a luat în stăpânire partidul? S-a debarasat PSD de cohortele de cumnați, veri, neveste și amante care i-au sufocat imaginea? Nu a bătut niciodată vreun vânt de schimbare, s-ar fi auzit. Geambașii politici sunt tot acolo, cu strategiile lor de neamuri hămesite de putere. Și atunci, în ce constă afirmația că partidul este pregătit pentru parlamentare? Că va înlocui pe liste niște datornici mai vechi cu niște verișoare?