PSD îl va detrona pe Orban. Și după?

Opoziția strânge rândurile. Cam târziu, dar mai bine decât deloc. Din spusele celor trei lideri ai Pro România, ALDE și PSD, zilele premierului în fruntea Guvernului sunt numărate. Ponta și Tăriceanu sunt mai expliciți, dar PSD, prin varii voci, încă o scaldă. Vom depune moțiune de cenzură dacă PNL modifică fie și o virgulă la legea privind majorarea pensiilor, a spus unul dintre lideri. Apoi, un altul, care a vrut să-și arate și el măreția. Dacă dublarea alocațiilor nu se va face începând cu 1 august, vom da jos Guvernul. Bine, frumos, dar fără găselnițele astea nu mai există motive pentru a-l trimite pe Orban la plimbare?

Șovăiala asta a social-democraților mă face să mă întreb cât de serioase le sunt intențiile. Lunile scurse de la întronarea Guvernului „Orban 2,5” nu au fost edificatoare? Bâjbâiala în luarea măsurilor pe timpul epidemiei nu este suficientă? Ordonanțele militare date, duhnind a obială încinsă, nu atârnă greu în balanța moțiunii de cenzură? Vicierea aerului politic prin promovarea rubedeniilor liberale, profitând de starea de urgență parcă anume creată pentru asta, nu se ia în calcul? Afacerile dubioase nu dau de gândit?

De ce aceiași?

Trebuia să se aștepte momentul scandalului cu Orban prins în flagrant delict de nesimțire ca Opoziției să-i vină ideea demiterii? La câte chiolhanuri or fi fost în sediul Guvernului, abia acum social-democrații își dau seama că cetățeanul acesta trebuie eliminat din circuitul moralei în politică? N-o fi nici asta prea multă, dar prezența lui Orban în fruntea administrației țării este complet dăunătoare. Sigur că ideea de a demite prin moțiune haita de hiene liberale nu poate fi decât benefică. Problema este ce se va întâmpla după. La cum a procedat după prima moțiune, acordând vot de încredere aceluiași guvern demis, social-democrații sunt capabili să rezerve surprize. Motivele invocate atunci, că trebuia totuși un guvern, că intră țara în criză, nu rezistă. De ce neapărat un guvern liberal, care tocmai fusese înlăturat?

Portița lui Iohannis

Lungirea la nesfârșit a luării unei decizii nu pare nici ea de bun augur. Miroase tot a lălăială. Argumentele fluturate de unii, că se intră în vacanță parlamentară, denotă lipsă de seriozitate. Senatorii și deputații pot pleca în vacanță după demiterea guvernului. Iar dacă nu, n-au decât să o amâne. Se trage de timp anapoda, se dau termene spre sfârșitul lui august, începutul lui septembrie. De ce? Ca să i se creeze PNL oportunitatea de a-și formula noi strategii?

Dincolo de asta, PSD și aliații trebuie să fie conștienți că Iohannis nu va desemna sub nicio formă pentru postul de prim-ministru vreun om propus de PSD, ALDE și Pro România. Niciunul dintre cele trei partide nu este majoritar în Parlament, iar asta va fi portița pe care președintele o va folosi. Se va invoca, desigur, că cele trei partide sunt într-o coaliție. Și dacă Iohannis, precum Băsescu, le va râde în nas spunând că nu sunt înregistrați la Tribunal, că e doar o coaliție pe vorbe?

Bătălia pe ciolan nu se stinge

Nimeni nu poate oferi garanții că va exista un guvern politic. Mai degrabă, dacă Iohannis va accepta, va fi un guvern de uniune națională. Dar asta numai dacă el, Marele Combinagiu, are chef. România a mai avut asemenea guverne, și toate au eșuat, chiar și pe termen scurt. În mod sigur, destul de repede vor începe fricțiunile. Fiecare va vrea mai mult, fiecare va trage spuza pe turta lui.

Iar de aici încep scandalurile. Bătălia pe ciolan nu este doar o simplă vorbă, iar practica de până acum a demonstrat-o cu prisosință. Deciziile unora nu vor fi pe placul celorlalți, sau măcar a unora dintre ei. Guvernul își va topi puterea în negocieri nesfârșite, pentru a ajunge la un compromis. Va fi un guvern fără PNL și USR, căci niciuna dintre aceste formațiuni nu va accepta să colaboreze cu PSD și aliații lui. Asta nu înseamnă însă că vor renunța la atacuri. Dimpotrivă, este modul lor de existență. Cât de pregătiți sunt social-democrații pentru a face față unor asemenea momente? Acum, relațiile dintre cele trei partide ale Opoziției sunt în regulă. Ce se va întâmpla însă când, ajunse sus, va începe ciondăneala? Șacalii bătrâni din PSD nu sunt dispuși să cedeze din putere, nu au făcut-o niciodată. Pe de altă parte, Ponta trebuie să se agațe de ceva, altminteri riscă să devină istorie. Și nici Tăriceanu nu stă pe roze cu un partid subțiat simțitor. Până acum, Ciolacu nu a venit și cu soluții concrete. Doar cu vorbe. Iar pe astea i le știm cu toții.