Până la urmă, pentru social democrați rezultatele alegerilor proaspăt încheiate nu au fost de bun augur. E drept că au câștigat, dar aceasta nu îi ajută cu nimic. Sunt legați de mâini și de picioare în fața asocierii a trei partide care susțin că ar fi de dreapta. Nu sunt, pentru că doar unul dintre ele e de centru dreapta, altul bate mai mult spre centru stânga, iar cel de-al treilea este construit pentru liniștirea Europei că am terminat-o cu naționalismul. Ultimul, cu cel mai mic scor electoral, are pretențiile cele mai mari. Misiunea lui, deși nu este specificată în statut, este de a sta la pândă pentru identificarea locurilor în care se poate strecura în orice guvernare. De ce își spune partid, din moment ce figurează ca formațiune culturală etnică, poate doar Ion Iliescu știe.
Cele trei, PNL, USR PLUS și UDMR, își spun coaliție de dreapta. O altă minciună, căci o coaliție, dincolo de idei, gusturi și accepțiuni comune, presupune și înțelegere, nu unul merge hăis, altul cea și al treilea sare șotronul printre ei. Or aici, singura înțelegere existentă a fost să elimine câștigătorul real, PSD, văduvindu-l de tot ce i s-ar fi cuvenit.
Coaliția „Dreapta SRL”
Prima grijă a perdanților care vor conduce România a fost pentru oameni. Pentru oamenii lor, ca să nu se iște confuzii. Atât, oamenii lor. În loc să vină cu un program de guvernare care să fie dezbătut la negocieri, urmând ca după aceea să discute și despre oamenii potriviți, Coaliția „Dreapta SRL” a făcut taman pe dos. Două săptămâni s-a țigănit pe funcții, care să fie premier, care să fie șef la Camera Deputaților și care la Senat. Ce a făcut PSD în tot acest timp? A deschis gura de două sau trei ori, a mormăit ceva pe un ton prea dulce pentru asemenea momente și cam atât.
Că nu se poate, că nu e admisibil, că e împotriva firii ceea ce se întâmplă. Ați văzut vreun efect asupra celor care împărțeau țara în hălci, felii și dumicați? Nu. Și asta pentru că, atunci când e să protesteze, social democrații o fac în șoaptă, pentru a nu deranja. Și încă o dată nu, pentru că PSD e obosit de propriile lozinci, pe care nici ai lui nu le mai cred. Vom lupta, nu vom lăsa lucrurile așa, ne vom zbate etc. De ce? Pentru ce, când e mai bine să tragi pe dreapta? Sau pe Dreapta, mai corect spus.
Aceeași bălmăjeală de partid
În Parlament nu a mai rămas mare lucru de împărțit. Poate doar locurile cu privire spre Dâmbovița și spre Unirii sau cele de privit în tavan în următorii patru ani. PSD nu a prins nimic, deși, după numărul de parlamentari, ar fi trebuit să ia în primire câteva comisii. Enervat de felul în care se așază treburile, Marcel Ciolacu a răbufnit.
Social democrații nu vor participa la învestirea Parlamentului, astfel încât Dreapta se va vedea pusă în situația de a nu aduna cele două treimi necesare pentru constituirea acestuia. Sorin Grindeanu chibițează și el și întărește că nu este exclus să asistăm la surprize, pentru că nu s-a respectat nicio regulă privind șefia birourilor permanente și a comisiilor de specialitate. Deci, boicot. Un boicot de câteva ceasuri, nu vă gândiți că mai mult, căci Vasile Dâncu vine și nuanțează. „Ne aflăm într-o situație dificilă, președintele și-a dat seama că trebuie să avem o majoritate solidă în Parlament pentru al treilea val al pandemiei. A spus că România are nevoie cât mai repede de un guvern și de un consens.” În traducere liberă, asta înseamnă că PSD va participa la votarea noului Parlament fără probleme. Și, implicit, a noului Guvern. De altfel, când a avut PSD puterea de a întoarce spatele propunerilor sau dorințelor lui Klaus Iohannis?
Când au spus adevărul?
Ar fi prima dată când social democrații se sucesc după propriile cuvinte? Categoric nu. În februarie, după ce au dat jos Guvernul Orban, l-a votat cu mare spor, reînscăunându-l. Apoi, ca și cum nu erau în Opoziție, au votat și starea de urgență, și prelungirea ei, și starea de alertă. Plus alte favoruri care vedem cât ne costă.
Favoruri ale căror consecințe le critică vehement acum, deși atunci le-au votat cu două mâini. Mai vechea suspendare a lui Iohannis, nu. Finalizarea ultimei moțiuni de cenzură, rămasă nediscutată și nefinalizată, iarăși nu. Suspendarea propusă de AUR, mai vedem, mai discutăm, dar și ea se va alege cu nu de la PSD. Social democrații se plâng de Puterea că le pune bețe în roate, dar tot acolo parchează când sunt obosiți de propriile minciuni. Pe dreapta. Sau pe Dreapta, mai corect spus.
