Analiștii, și nu puțini, spun că ruperea PNL nu se va produce. Nu se știe ce calcule fac, dar este evident că, într-un final, tot aici se va ajunge. Este de ajuns ca Ludovic Orban să piardă alegerile pentru șefia partidului și, nu după mult timp, vom asista la o altă arhitectură a PNL. Însă va fi una care nu va avea legătură cu „suflul nou”, atât de invocat de unii lideri. Vechii liberali, mai apropiați de Orban decât de Cîțu, nu vor mai coabita alături de cei proveniți din gașca liberal democrată nășită de Traian Băsescu. Fuziunea petrecută cu ani în urmă nu le-a adus nimic bun. Dimpotrivă.
Atât timp cât cele două grupări vor fi împreună, PNL va rămâne cel pe care îl știm astăzi. Amorțit în peisaj, dezorientat și ușor de luat de val. Folosit ca masă de manevră de stăpâni vremelnici, care nu au legătură cu doctrina liberală, indiferent că vorbim de Florin Cîțu sau de Klaus Iohannis. Nici dacă ar câștiga alegerile Ludovic Orban nu ar fi avantajat. Degeaba se laudă că va reforma partidul, că îi va da o nouă față și că va acorda un fel de amnistie celor care au votat împotriva lui. Nu rezolvă nimic atâta vreme cât infecția nu va fi eliminată, atâta vreme cât „liberalii” lui Băsescu, plus intrușii apăruți între timp, vor face jocurile în partid.
Curaj, voință și viziune
În cazul în care nu va câștiga, viața lui Orban în PNL nu va fi deloc ușoară. Va fi acuzat că face opoziție în partid, iar așa ceva nu înghite nimeni. Va fi acuzat de dezbinare din dorința de putere. Chiar dacă nu va fi adevărat, i se vor pune în cârcă puciuri născocite tocmai pentru a fi înlăturat. Or în asemenea situație cea mai bună soluție ar fi să se rupă de PNL, formându-și un nou partid.
Tot liberal, firește, în care să atragă tot ce nu a fost atins de filoxera pedelistă. În pofida zvonurilor că nu prea mai are pe cine se baza, Ludovic Orban are încă sprijinul multor organizații, multor filiale care nu sunt dispuse la trădare trecând de partea lui Cîțu. Lui Orban nu îi trebuie decât voință și curaj. Și viziune, pentru nu se trezi cu un partid cu care să nu știe ce să facă.
De partea proastă a baricadei
Dincolo de toate, însă, rămâne de neînțeles atitudinea lui pasivă în fața atacurilor venite din partea lui Cîțu și a susținătorilor acestuia. Descoperim un Orban fără vlagă, cu declarații moi, neconvingătoare. Un Orban obosit și speriat de nivelul la care au ajuns lucrurile. Florin Cîțu nu reprezintă un contracandidat periculos pentru el, dar faptul că îl are în spate pe Klaus Iohannis este de natură să-i paralizeze reacțiile. A văzut ce înseamnă sprijinul lui Iohannis când a fost demis Alexandru Nazare, fostul ministru al Finanțelor.
Trebuie să fii din altă țară ca să nu înțelegi amestecul lui Iohannis, căci Nazare a fost destituit cu acordul lui, în pofida declarațiilor că nu s-a implicat și că este treaba premierului să evalueze oamenii din subordine și să eficientizeze activitatea guvernului după cum consideră că este necesar. Pe de altă parte, demiterea lui Nazare a fost și un semnal transmis adepților lui Orban, că s-au situat de partea proastă a baricadei.
Opoziția la coaliție
În condițiile acestea, rămânerea lui Ludovic Orban în PNL devine problematică. Fără șefia partidului va ajunge un simplu membru, dar care are șanse să piardă și șefia Camerei Deputaților. Și, dacă mai vine cu idei revoluționare, se poate trezi și cu un dosar la DNA. Ca din întâmplare, desigur. Iar dacă se va întâmpla așa, sigur liberalii, cei autentici, nu toată turma, vor începe să migreze , subțiind rândurile partidului. Varianta salvatoare rămâne formarea altui partid, care, pentru o minimă credibilitate, va trebui să facă opoziție coaliției de guvernare. Se anunță o toamnă fierbinte, dar nu e de ajuns. Mai e nevoie și de curajul lui Orban.