Inițiativa de Dezvoltare Globală(GDI), promovată de președintele Xi Jinping, reprezintă cea mai îndrăzneață mișcare a Chinei de a actualiza regulile de guvernare globală care au fost scrise de Occident după cel de-al doilea Război Mondial.
Cheia proiectului Chinei este de a-și instituționaliza în mod constant conducerea asupra lumii în curs de dezvoltare prin finanțarea unei serii de grupări de țări conduse de China.
Cele 152 de țări clasificate ca fiind în curs de dezvoltare de către ONU își depășesc cu mult omologii lor dezvoltați în funcție de criterii precum mărimea și creșterea populației și contribuția globală la creșterea PIB-ului mondial, măsurată prin paritatea puterii de cumpărare.Pentru prima dată, China a exportat în prima parte a acestui an mai mult în țările în curs de dezvoltare – reprezentate de națiunile care fac parte din Inițiativa Belt and Road – decât a exportat în SUA, UE și Japonia la un loc.
Expansiune și multilateralism cu specific chinezesc
Lista instituțiilor internaționale în cadrul cărora Beijingul speră să își amplifice influența și, prin extensie, pe cea a țărilor în curs de dezvoltare devine tot mai lungă. Aceasta include ONU, Organizația Mondială a Comerțului, G20 și altele, spun oficialii chinezi.
ONU – cu cele 15 agenții specializate care exercită guvernanța globală în mai multe domenii, cum ar fi finanțele, telecomunicațiile, sănătatea și combaterea foametei – se află chiar în centrul viziunii mondiale a Chinei și a planurilor sale de a-și spori influența. Dincolo de ONU, notează Financial Times, China are o serie de planuri pentru a stimula participarea țărilor în curs de dezvoltare la forumurile internaționale și, astfel, pentru a-și consolida propria poziție.
În cadrul G20, pe care Beijingul îl consideră un forum cheie pentru a se angaja cu Occidentul, China a devenit anul trecut prima țară care a făcut presiuni pentru aderarea Uniunii Africane, care cuprinde 55 de state membre de pe continent. În cazul în care aderarea va fi acordată în cadrul unui summit programat pentru luna septembrie la New Delhi, numărul membrilor G20 se va extinde la 21, iar reprezentarea țărilor în curs de dezvoltare va crește aproape de paritate cu cea a țărilor dezvoltate.
De asemenea, China începe să folosească „Grupul de prieteni ai Inițiativei pentru Dezvoltare Globală” pentru a-și promova propriile definiții ale conceptelor-cheie, în încercarea de a le submina pe cele folosite de Occidentul condus de SUA. Unul dintre acestea este „multilateralismul adevărat”, pe care îl definește ca fiind un statut egal pentru toate țările.
„Întreaga idee a multilateralismului este de a se opune la ceea ce Beijingul consideră hegemonia americană”, subliniază Collin Koh, cercetător senior la Institutul de Studii de Apărare și Strategice de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore.
O altă strategie cheie a Chinei este de a se prezenta ca un pacificator global, parțial pentru a contracara daunele repetitive pe care le-a suferit atunci când partenerul său strategic, Rusia, a invadat Ucraina anul trecut.
Crucială pentru această ambiție este Inițiativa de securitate globală (GSI), care a fost lansată anul acesta de Xi și este concepută ca o pârghie condusă de China pentru a smulge influența SUA în ceea ce privește problemele de securitate la nivel international. Oficialii de la Beijing au participat la un forum organizat luna aceasta în Arabia Saudită pe tema rezolvării conflictului din Ucraina.
O organizație multilaterală aflată în plină expansiune este și Organizația de Cooperare de la Shanghai, care are nouă țări ca membri cu drepturi depline și urmează să absoarbă Belarus ca al zecelea. Patru dintre membri – China, Rusia, India și Pakistan – sunt puteri nucleare, iar Moscova consideră grupul „ca fiind nucleul unui bloc antioccidental condus de China și Rusia”, potrivit unui document al think-tank-ului Consiliului European pentru Relații Externe.