Discuția privind propunerea de pace a lui Donald Trump pentru Fâșia Gaza se învârte în jurul unei singure întrebări: cine este pentru și cine este împotrivă?
Israelul, statele arabe și Uniunea Europeană sunt pentru. Jihadul Islamic Palestinian și Hamas sunt împotrivă.
Progresiștii – activiști deghizați în politicieni – vorbesc despre Hamas ca și cum ar fi o impunere asupra civililor din Gaza, și nu organizația teroristă pentru care acești civili au votat în 2006 și care continuă să reflecte ideologia și angajamentul față de violență al unui număr semnificativ de palestinieni. Uluitor, observatorii de la Centrul Jimmy Carter au numit scrutinul „pașnic, competitiv și cu adevărat democratic”.
Una dintre condițiile planului lui Trump este excluderea Hamas din guvernarea Gazei, relatează The Spectator. Progresiștii acuză Israelul de genocid, deși taman Hamas este o organizație teroristă deschis genocidară.
Cel mai recent sondaj realizat de Palestinian Centre for Policy and Survey Research, efectuat în luna mai, a întrebat palestinienii cum ar vota la alegerile pentru Consiliul Legislativ Palestinian. Hamas a ieșit pe primul loc cu 43%, adică 15 puncte în fața celui mai apropiat rival; printre alegătorii din Gaza, sprijinul a fost de 49%.
Întrebați dacă ar sprijini dezarmarea Hamas „pentru a opri războiul din Fâșia Gaza”, 85% dintre palestinienii din Cisiordania și 64% din Gaza s-au opus. Întrebați dacă ar fi de acord cu expulzarea unor lideri teroriști Hamas din Fâșie în schimbul încetării operațiunilor militare israeliene, 65% s-au opus. Palestinienii ar face orice pentru pace, cu excepția faptului că o vor realiza.
Naționalismul palestinian se referă în primul rând la opoziția față de naționalitatea israeliană, iar Hamas – guvernul de facto al Fâșiei Gaza – are un rol bine definit.
Pacea și coexistența cu Israelul sunt obiective minoritare în cadrul societății palestiniene. Partidele reformatoare precum Third Way și Palestinian Justice au obținut mai puțin de 3% din voturi în 2006.
Principalul obstacol în calea formării unui stat palestinian nu sunt israelienii, ci palestinienii. Sau, mai degrabă, cultura palestiniană și orientarea ei către extremism, violență și victimizare. Această cultură s-a dezvoltat de-a lungul a mai bine de un secol, alimentată de liderii politici, răsplătită cu glorie socială și bani, transmisă din generație în generație.