Progresiștii și stângiștii se umflă ca o gogoașă. De ce atâta isterie cu Trump?

Cuvântul cel mai des asociat cu Donald Trump este „autoritar”. De la New York Times, Atlantic și Economist până la Guardian, Vanity Fair și Politico, ni se spune, cu o repetiție rituală, că Trump este a doua venire a lui Hitler sau Mussolini, un dictator în devenire, dornic să își adune adversarii în marele gulag american.

Dar ce este un autoritarist? „Cuvântul este moale”, spune Martin Gurri, fost analist CIA și autorul cărții The Revolt of the Public. “Poate însemna o persoană căreia îi place să facă ce vrea el sau cineva care te obligă să faci lucrurile în felul lui. Deoarece avem de-a face cu emoții extreme, voi opta pentru o definiție dură: un autoritarist, să spunem, este un dictator actual sau potențial”.

Dacă te aștepți să devii un autoritarist, trebuie să exerciți un control absolut asupra unei instituții-cheie a guvernului, cum ar fi armata (Franco, Peron, Pinochet) sau o mișcare de masă cu o aripă paramilitară (Lenin, Mussolini, Mao). Niciuna dintre aceste condiții nu se aplică în cazul lui Trump. Fiecare instituție federală este pornită cu ferocitate împotriva lui.

Narațiunea Trump-dictator(sau mișcarea Never-Trumper) convine progresiștilor și stângiștilor – în SUA, cei din urmă sunt de operetă –  ca să nu mai vorbim de democrații unui  Biden coborât brusc în sondaje.

Autoritarismul este o muncă grea. Trebuie să fii în floarea vârstei, la 30 sau 40 de ani (Lenin, Stalin, Mussolini, Hitler, Franco, Mao, Castro). Trump are 77 de ani și pare cam obosit. Dar nici Biden nu este mai prejos. Aici ajungem la o problemă acută în politica SUA: gerontocrația.

Personalitatea autoritară favorizează manipulările inteligente și conspirațiile. Cel mai bun din clasă a fost tovarășul Stalin din Rusia sovietică:  a deținut funcția de prim-secretar al Partidului Comunist, dar a preluat rapid puterea totală prin însămânțarea de loialiști peste tot. Trump a fost un afacerist imobiliar.

Ziua de 6 ianuarie nu a fost o insurecție care să urmărească instalarea lui Trump ca autoritar șef. Într-o insurecție, oamenii cu arme trag unii în alții și mulți dintre ei mor.

În schimbul de focuri pentru a-l transforma pe Augusto Pinochet în El Supremo, au murit 3.000 de chilieni. Aceasta este o insurgență. Pe 6 ianuarie, o singură persoană a murit – o tânără femeie care a fost împușcată de un polițist al Capitoliului în timp ce încerca să pătrundă prin ușa de acces în camera Camerei Reprezentanților. Ea nu era înarmată, la fel ca și restul mulțimii care a pătruns fără permisiune. Nu există o insurgență neînarmată.

Retorica și discursurile lui Trump? Atrag publicul, dar se înfundă în populism. Fidel Castro îi dădea lecții de departe.

„Nu-i veți face rău lui Trump numindu-l autoritarist”, subliniază Gurri. El este ca unul dintre acei elefanți de mare, acoperit cu o piele groasă de câțiva centimetri și plin de cicatrici. „Autoritarism” nici măcar nu va ajunge la aparatul său senzorial. Dar zeci de milioane de americani au votat pentru acest om”.

„Dacă insistați că Trump este un autoritarist, dacă continuați să susțineți că el este cea mai mare amenințare care a existat vreodată pentru democrația noastră, atunci îi prezentați pe acești alegători ca pe niște îndoctrinați – și știți foarte bine că nu sunt așa”.

Opozanții fostului președinte ar trebui să se relaxeze: Trump este prea bătrân și prea izolat pentru a avea o șansă la dictatură – și  chiar dacă ar încerca, rezultatul ar fi mai degrabă comedie decât tiranie.