Companii militare și de securitate private (PMSC) oferă servicii în întreaga lume guvernelor naționale, organizațiilor internaționale și actorilor nestatali în schimbul unor profituri substanțiale.
În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, privatizarea războiului nu a fost o opțiune viabilă și aproape toată utilizarea puterii militare a fost limitată la agențiile de stat, însă Războiul Rece a schimbat totul.
În plus, mai multe războaie la scară mică și conflicte armate civile au izbucnit în întreaga lume, în special în Africa. În consecință, companiile militare și de securitate private au câștigat putere și au devenit populare.
În prezent, există peste 150 de companii militare private care au contracte în aproximativ 50 de țări. Dimensiunea industriei evoluează rapid: până în 2020, au fost vândute servicii în valoare de 223 de miliarde de dolari; o sumă care se estimează că se va dubla până în 2030.
În 2019, s-a raportat că aproximativ jumătate din alocațiile Departamentului Apărării SUA au fost cheltuite pentru a plăti contractori privați, relatează Modern Diplomacy. În numeroase ocazii, au existat mai multe PMSC active în Irak și Afganistan, cu peste 200.000 de angajați. Contractorii proveneau din diferite țări, inclusiv Nepal, Serbia, Africa de Sud, Fiji, Chile și din națiuni apropiate din Orientul Mijlociu.
Piața internațională a mercenarilor și a contractorilor militari privați depășește 100 de miliarde de dolari. Grupurile de mercenari se numesc armate private și posedă același set de abilități ca și PMSC-urile; principala diferență este pentru cine acceptă să lucreze, dar chiar și atunci nu există o linie clară.
Ca urmare, în aprilie 2005, ONU a elaborat Rezoluția 2005/2 privind utilizarea mercenarilor în cadrul armatelor sau ca soldați. Documentul îndeamnă toate statele să fie vigilente în ceea ce privește angajarea de mercenari de către companii private care oferă servicii internaționale de consultanță militară și de securitate.
Dar chiar și Națiunile Unite au raportat un total de 166 de milioane de dolari plătiți pentru serviciile PMSC, din 2012 până în 2017.
În septembrie 2008, Elveția și Comitetul Internațional al Crucii Roșii au publicat Documentul de la Montreux, care conține recomandări pentru ca statele să poată reglementa în mod corespunzător PMSC-urile.
Cu toate acestea, Statele Unite, împreună cu alte puteri globale, cum ar fi China și Rusia, au respins caracterizarea activităților companiilor militare și de securitate private ca fiind mercenare și s-au abținut de la aprobarea și ratificarea Convenției internaționale împotriva recrutării, utilizării, finanțării și instruirii mercenarilor, publicată în 2001.
Nu există încă o reglementare adecvată pentru PMSC ca actori mondiali și pentru întregul lor sector. Tendința predominantă este condusă de patru țări, care constituie în mod colectiv aproximativ 70% din piață: Statele Unite, Regatul Unit, China și Africa de Sud.
În mod corespunzător, în SUA se află cele mai mari companii militare și de securitate private din lume. Și nu există o lege individuală care să abordeze în mod cuprinzător întreaga gamă de servicii furnizate de aceste companii. Contractorii americani își comercializează adesea serviciile în străinătate cu o supraveghere minimă.