Prinși în menghina NATO – OPEC

Zilnic suntem bombardați cu vești de pe frontul din Ucraina, din oră-n oră apar amenințări aruncate dintr-o parte în cealaltă. Ultima veste pe zona militară, includerea Finlandei în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, trebuia să aducă liniște și zâmbete printre adepții acestui cult, dar mai degrabă stârnește îngrijorare în societatea civilă. Cu cât mai mult se extinde NATO în jurul Rusiei, cu atât mai tare dă în clocot oala sub presiune.

Mai nou, avem și strategia OPEC-ului, care și-a făcut calculele și a ales că-i mai bine să danseze pe muzica lui Putin decât să asculte orbește ordinele Unchiului Sam. E bine? Poate pentru „ei”, ăștia de fac și desfac ițele lumii, că noi, ceilalți, vom trage și mai abitir la jug. Scăderea producției de țiței înseamnă mai puțin petrol pe piață, deci o adâncire, nicidecum sfârșire a crizei energetice. Iar scumpiri, iar bani mai puțini, iar făcut foamea…

Scopul real al acestor lupte care se dau e unul singur și doar dacă ești spălat pe creier nu îl vezi – păstrarea Occidentului și în principal a ordinii mondiale stabilite după sfârșitul Războiului Rece sub bocancul Americii. Hegemonia americană este în pericol, Washingtonul începe să simtă în ceafă răsuflarea rece a Beijingului, care îi contestă supremația economică; aia militară a fost făcută prin Orientul Mijlociu de Putin, care l-a păstrat pe Bashar la putere în Siria, și talibani.

Tabloul bătăliilor date azi în lume trebuie privit dintr-o altă perspectivă, nu a faptelor din teren, unde prea puțin contează cât înaintează Rusia în Ucraina sau ce arme au mai transferat americanii în Taiwan. Expansiunea NATO și ofensiva mediatică declanșată n-au reușit nicidecum să izoleze Moscova la nivel global, iată primul eșec real al politicii externe duse de Joe Biden. În ceea ce privește Beijingul, SUA știu, dar refuză să recunoască public că nu se pot decupla de piața chineză fără să plătească un preț teribil și fără să suporte consecințe geopolitice importante.

Decizia din această primăvară a statelor membre OPEC+ de a-și reduce nivelul de producție a țițeiului arată că marii jucători din piață au ales să stea alături de Rusia, întorcând spatele Americii.

Strategic, e o victorie importantă a Kremlinului, dar Casa Albă a știut întodeauna să scoată profit și din pierde, așa că o va face și acum. Europa, prin marionetele plantate la Bruxelles, va fi gata să plătească (și mai) scump pentru țițeiul pe care i-l livrează SUA. Iar banii vor fi storși tot de la populație, prin taxe și impozite, prin împrumuturi și îndatorări pe generații de acum înainte. Când Administrația Biden le-a interzis europenilor să mai cumpere gaze din Rusia, știm cu toții ce a urmat – SUA au trimis în UE gaze lichefiate, la un preț de patru ori mai mare, scandalizându-i până și pe aliații Franța și Germania.

Să avem în vedere că, de la începutul mini-războiului din Ucraina, Washingtonul vinde petrol scump Europei; în martie, vânzările au atins un nivel record, dar în același timp și țițeiul scump al americanilor a adus și creșterea prețurilor la aproape toate produsele. Acum, odată cu decizia OPEC de a-și reduce producția, vom cumpăra petrol și gaze și mai scumpe, ceea ce în mod cert va contribui la criza costului vieții, cu care oricum deja ne confruntăm.

Prin urmare, decizia SUA de a forța Europa să intre într-un război economic cu Rusia va stârni furtuni sociale. Altfel, decizia unanimă luată de statele membre OPEC nu este doar o chestiune economică importantă, ci arată cum aceste țări urmăresc, de fapt, viziunea unei lumi multipolare, în care fiecare poate acționa în conformitate cu propriile interese naționale, fără opreliști din partea vreunui „jandarm mondial”.

În Europa, acest șoc petrolier va complica și mai mult lucrurile. Recentele proteste la scară largă din Franța împotriva reformei pensiilor sau grevele din Germania și Marea Britanie vor deveni o scenă recurentă. Iar replicarea unor astfel de proteste va forța multe țări să își reconsidere amploarea sprijinului lor pentru războiul Americii cu Rusia și China.