Prinse între America, China și Rusia, multe țări sunt hotărâte să nu aleagă o parte. Pe măsură ce ordinea condusă de americani, în vigoare din 1945, se fragmentează și decuplarea economică se accelerează, aceste națuni caută înțelegeri dincolo de diviziuni. Și pot remodela geopolitica.
Pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat nealinierea, în prezent, aproximativ 127 de state nu se alătură nici taberei americane, nici celei conduse de China și Rusia, scrie „The Economist”.
De asemenea, există 25 de mari economii care au stat deoparte în ceea ce privește războiul din Ucraina, sau care doresc să rămână nealiniate în confruntarea sino-americană, sau ambele. Strategia lor de neutralitate implică riscuri și oportunități mari, dar vor fi curtate atât de SUA, cât și de China.
În secolul al XX-lea, nealinierea a însemnat lucruri diferite pentru țări diferite, în momente diferite. La conferințele de la Bandung, Indonezia, în 1955, și Belgrad, Iugoslavia, în 1961, liderii au prezentat o „a treia lume” în afara Occidentului și a blocului sovietic.
De la sfârșitul anilor 1960, aceste țări s-au concentrat din ce în ce mai mult pe inegalitatea economică dintre „sudul global” și nordul industrial. Aproape toate statele africane, asiatice și latino-americane s-au alăturat unei instituții oficiale, Mișcarea Țărilor Nealiniate.
Astăzi, țările nealiniate nu sunt definite prin apartenența la o instituție, ci mai degrabă prin caracteristicile și interesele lor. De asemenea, consideră, de obicei, că liderii occidentali sunt ipocriți.
Un sondaj realizat anul trecut de Universitatea Cambridge a constatat că, în democrațiile liberale, 75% dintre respondenți au o părere negativă despre China și 87% despre Rusia. Dar situația este aproape inversă în rândul celor 6 miliarde de persoane care trăiesc în alte părți. Se deschide un decalaj între modul în care Occidentul vede lumea și modul în care o vede restul lumii. Țările nealiniate pariază că pot câștiga din decuplarea economică și fragmentarea politică și prin influențarea altor națiuni.
De exemplu, Brazilia este un bun studiu de caz. SUA clasifică Brazilia ca fiind un „aliat major non-NATO”, un statut juridic care dă dreptul la o cooperare sporită cu forțele armate americane.În același timp, Brazilia dezvoltă legături cu China, comerțul dintre cele două țări a însumat 153 de miliarde de dolari în 2022, o creștere de 37 de ori în două decenii.În parte, acest lucru reflectă modul în care Brazilia a profitat de tarifele de tip „tit-for-tat” dintre SUA și China pentru a crește exporturile agricole către China în detrimentul Americii.
Țările nealiniate doresc să evite să ia partea cuiva. Dar marile puteri, America și China, sunt dornice să le atragă în orbita lor. Beijingul consideră că afirmarea conducerii sudului global este o modalitate de a-și consolida rezistența la presiunea americană. Și este un model pentru ceilalți în cadrul unei familii largi de țări în curs de dezvoltare. Modelul creează un contrast cu Occidentul, care preferă cluburi mai mici, precum G7.