Nu pot să nu fiu îngrijorat. L-am urmărit pe președinte la conferința de presă și nu mi-a plăcut în ce stare l-am văzut. Nu mă refer la intonarea caraghioasă a cuvintelor, m-am obișnuit, face parte din melosul Cotrocenilor din ultimii cinci ani. Ci la felul în care a expus ce-i stătea pe suflet. Chiar, ce-i stătea pe suflet? Școala? De când președintele are atribuții privind deschiderea anului de învățământ? De când Klaus Iohannis trebuie să știe dacă la școala din Botârlău, bunăoară, există suficient săpun sau vidanja a trecut pe acolo? Altminteri, ce să-i mai apese cugetul? Alegerile? Și pentru asta e nevoie de o conferință de presă la care să bată câmpii despre școală?
Vorbele lui fără noimă m-au pus pe gânduri. Cuvinte dezlânate, răspunsuri anapoda, fără legătură cu întrebările puse, elocința garată la triaj, ei bine, toate astea m-au făcut să mă gândesc că o avea o suferință. Nu știu ce ar putea să fie. Stresul celor trei zile de lucru la Cotroceni? Oboseala acumulată de îngrijitul trandafirilor din grădina de la Sibiu? Tracasarea generată de faptul că limba română are diftongi și triftongi, chestiile alea la care lui îi fuge limba? Sau faptul că, pe măsură ce vorbește despre spălatul pe mâini și măști de protecție, românii îi râd tot mai tare în nas, iar asta îl scoate din sărite?
Desuurile peticite ale Guvernului
Ceva trebuie să fie din moment ce nu și-a mai putut controla ideile și cuvintele. S-a trezit vorbind despre comunitățile din țară care „vor crește și se vor dezvolta prin grija și responsabilitatea fiecăruia dintre noi”. Serios? Cum să crească din moment ce, în ultimii ani, 5,6 milioane de români au emigrat, iar numărul acestora sporește de la o săptămână la alta? S-o fi gândit la ce 10 la sută, menționați de Forbes, care ar putea reveni acasă? Păi au venit, îi vedem seară de seară la televizor, cum își fac dreptate cu săbiile în mână.Sigur că și asta ar fi o problemă, dar acum, la începerea școlii, există comune neelectrificate, comune cu școli ce nu sunt racordate la rețeaua internet, există școli unde nu au ajuns manualele și nici laptopurile sau tabletele promise de guvern. Răspunsul a fost de Bulă: „Este regretabil, dar probabil se vor rezolva după ce implementăm <România Educată>”. Rectificăm propoziția anterioară. „Răspunsul a fost de Bulă” se va citi „Răspunsul a fost de om nervos, pentru că ziaristul l-a scos din sărite cu dezvăluirea unor intimități deocheate, care scot la vedere desuurile peticite ale Guvernului” Și e Guvernul Lui, ce naiba!
Poate la pandemiile viitoare
Să vorbești despre „România Educată” în actualul context mă determină să cred că președintele e într-o mare suferință. Îl doare ceva, nu se poate altfel. Nu mă refer în special la miniștrii care inventează limbă română, pierzându-se în abisuri de prostie, ci la faptul că proiectul are deja patru ani de când a fost lansat. Patru ani în care nu s-a făcut nimic. „România Educată” a rămas tot maculatură și tot așa va sfârși. Dacă în drum spre Sibiu președintele îl va lectura, cred că va fi surprins de enormitățile cuprinse și va înțelege. Sau nu va înțelege, căci nu este scris de el, ci de consilieri.I s-a spus președintelui că termenul angajat de Guvern pentru începerea școlii, 14 septembrie, nu poate fi realist, cel puțin din punct de vedere al celor peste 160.000 de tablete care nu au ajuns la destinatari. Răspunsul a fost de-a dreptul epocal. „Dacă până în 14 septembrie nu toți copiii care au nevoie vor avea tabletă, atunci și Guvernul, și autoritățile locale vor lucra să aibă tablete în 15, sau în 16, sau în 17 septembrie, fiindcă, din păcate, pandemia nu va dispărea nici într-o săptămână, nici în două, și lucrurile vor trebui rezolvate cât mai urgent.” De unde eu înțeleg că totul e ca pandemia să dureze, ca să poată da și Guvernul tabletele promise. Când? Cândva. Poate la pandemiile viitoare. De aia zic, sucind pe toate părțile spusele lui, Klaus Iohannis nu mi se pare a fi în regulă. Ceva se întâmplă cu el, nu mă gândesc la alte alea. Trăiește cu stresul în buzunare și cu alegerile deasupra capului. Dacă i le pierde partidul? Mai poți vorbi coerent despre școală în condițiile în care nu știi dacă PNL a speriat suficienți pesediști să nu vină la vot? Copiii? Ce-i cu copiii? Acum nu copii. Acum vot.
