Se poate spune că viitorul lumii este scris în China, iar Donald Trump este coautorul involuntarCu o regularitate de metronom, Donald Trump a aruncat în poala Chinei sume uriașe. În mijlocul unei mări de șovăieli bipartizane, președintele american este ultimul porumbel chinez din Washington.
Zbigniew Brzezinski l-a acuzat cândva pe colegul său Henry Kissinger de „o fascinație evidentă pentru dușmani și o plictiseală pentru prieteni”, relatează Financial Times. Prietenii Americii din zona Indo-Pacific s-a confruntat cu același lucru în epoca Trump.
În rarele ocazii din zilele noastre în care liderul de la Casa Albă dă vina pe China, el identifică adevăratul vinovat drept corporațiile americane. Fiecare mare prădător are dreptul să se plimbe prin partea sa de junglă. Trump vrea Groenlanda și încă râvnește la Canalul Panama pentru că vede China invadând emisfera vestică.
Când președintele Filipinelor, Ferdinand Marcos Jr, s-a plâns recent lui Trump că China „schimbă unilateral ordinea mondială”, a fost ignorat. „Ne înțelegem foarte bine cu China”, a răspuns Trump.
Trump vrea să pedepsească India cu tarife mai mari, deoarece cumpără petrol rusesc. Previzibil, China a respins presiunile SUA de a opri importurile de țiței din Rusia și Iran.
Taiwan are motive la fel de întemeiate ca și India să se îngrijoreze de răsturnarea geopoliticii. Trump a impus tarife de 20% pentru cel mai mare hub de semiconductori din lume și, săptămâna trecută, i-a refuzat președintelui Taiwanului, Lai Ching-te, permisiunea de a face o escală la New York de teama de a nu ofensa Beijingul.
Xi Jinping are două motive să îi fie recunoscător lui Trump. În primul rând, Trump cedează Chinei marele joc din Sudul Global. Distrugerea USAID și războiul tarifar împotriva celor mai sărace țări din Africa și America Latină împing aceste continente mai aproape de gigantul asiatic.
În al doilea rând, Trump lasă China să câștige cursa industrială pentru energia curată. De asemenea, el reduce restricțiile impuse de Joe Biden privind accesul companiilor chineze la semiconductori avansați. Anul trecut, China a adăugat mai multe capacități de energie regenerabilă decât restul lumii la un loc.
Din ianuarie, Trump a recuperat subvențiile americane pentru energia verde și a restabilit „drill, baby, drill” ca element central al președinției sale în materie de combustibili fosili. Această nostalgie a carbonului este cel mai mare câștig al Chinei.
Se poate spune că viitorul lumii este scris în China, iar Trump este coautorul involuntar.
