Mai bine spus să înfrunte cel mai important actor de pe piață: Arabia Saudită.
În urmă cu o săptămână, ministrul saudit al Energiei, prințul Abdulaziz bin Salman, s-a angajat să reducă unilateral producția de petrol a țării în luna iulie la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani, excluzând reducerile din perioada Covid-19.
Deși au existat reduceri mai mari ale producției în ultimele luni, simbolismul fost important, iar Abdulaziz a lăsat deschisă posibilitatea de a prelungi reducerea. De asemenea, a venit pe fondul unei litanii de comentarii care sugerează că prințul vrea să îi afecteze pe cei care speculează pe prețuri mai mici.
Cu toate acestea, comercianții sunt din ce în ce mai puțin receptivi. Câștigul imediat al prețurilor în urma restricțiilor pe care le-a anunțat duminică a durat o zi. Vineri, la ora 17.00, la Londra, contractele futures Brent se situau în jurul valorii de 76 de dolari pe baril – aproape exact unde se aflau cu o săptămână înainte. Potrivit Bloomberg, o reducere anterioară a producției, în aprilie, a avut nevoie de aproape o lună pentru a se răsfrânge asupra prețurilor.
Prințul a declarat că acordul OPEC+ a fost unul proactiv și preventiv. „Cred că piața fizică ne spune ceva, iar piața futures ne spune altceva”, a declarat el la Conferința de afaceri arabo-chineză de la Riad. „Pentru a înțelege OPEC+ astăzi, este vorba despre a fi proactivi, preventivi și precauți.”
În ciuda așteptărilor că cererea de petrol va depăși oferta în următoarele luni, mai multe lucruri alimentează încrederea pieței “bear”. Dar două aspecte ies cu adevărat în evidență: primul este că livrările rusești au explodat în fața așteptărilor că sancțiunile occidentale le vor reduce. Al doilea este îngrijorarea cu privire la soarta economiei chineze, care a fost ani de zile fundamentul creșterii cererii.
„Există multe incertitudini, ca de obicei, când vine vorba de piețele petroliere, iar dacă ar trebui să o aleg pe cea mai importantă este China”, a declarat Fatih Birol, director executiv la Agenția Internațională pentru Energie. „Dacă economia chineză slăbește sau crește mult mai puțin decât cred multe instituții economice internaționale, bineînțeles că acest lucru poate duce la un sentiment pesimist.”
Indicele de achiziție a industriei prelucrătoare din China a scăzut luna trecută la 48,8, un nivel care a fost sub așteptări și a fost, de asemenea, cel mai slab nivel din decembrie, când țara a fost împotmolită în restricții Covid zero.
Chiar dacă economia sa va accelera din nou, China va avea mult țiței de consumat. În luna mai, stocurile țării au crescut la un maxim al ultimilor doi ani, iar mai mulți comercianți au declarat că văd recentele creșteri ale prețului petrolului saudit către Asia, alături de reducerile continue ale producției OPEC+, ca parte a unui efort de a epuiza aceste stocuri.
Acestă situație se adaugă la o imagine mai puțin proastă – dar departe de a fi total negativă – a cererii globale.Începând din ianuarie, AIE – ale cărei balanțe de cerere și ofertă servesc drept punct de referință pentru analiștii mondiali din domeniul petrolului – a redus cu 900.000 de barili pe zi creșterea anticipată a cererii din al doilea până în al patrulea trimestru. Se așteaptă în continuare la o expansiune robustă de 1,8 milioane de barili pe zi, deși unii se îndoiesc.
Dincolo de China, există o preocupare globală cu privire la producția industrială, un indicator apropiat al cererii de motorină. Industria prelucrătoare a fost în contracție la nivel mondial în fiecare din ultimele nouă luni, potrivit datelor JPMorgan, în timp ce un indicator al transportului rutier din SUA este la cel mai slab nivel din septembrie 2021.
Aceste dinamici sunt, poate, o parte din motivul pentru care reducerile operate de Arabia Saudită și aliații săi din OPEC+ au un impact mai puțin puternic.
„Grupul de producători se află într-un impas multiplu: cererea pare mai slabă, iar oferta non-OPEC mai puternică până la sfârșitul anului decât au prognozat mulți economiști”, au scris analiștii Citigroup. „Atât previziunile OPEC, cât și cele ale AIE au avut un aer de iluzie cu privire la accelerarea creșterii cererii”.
