Prăbușirea Imperiului Francez. De ce este Niger o miză uriașă

Mai întâi, a fost Mali. Apoi, a urmat Burkina Faso. Astăzi, în această saga epică a revoltei anti-Occident care străbate Sahelul este rândul Nigerului să intre în scenă. A treia țară în care s-a produs o lovitură militară din 2020 încoace. Scenariul e același și scopul declarat unul singur – eliberarea de sub controlul exercitat de Franța.

În fiecare dintre aceste puciuri armate, ofițerii militari implicați au prezentat aceleași motive pentru preluarea puterii: îngrijorări crescânde cu privire la o creștere a terorismului și subdezvoltarea socială și economică cronică a țării. Într-adevăr, deși vorbim despre una dintre cele mai bogate regiuni din lume în ceea ce privește resursele naturale (petrol, aur și uraniu), Sahelul este în același timp și printre cele mai sărace zone de pe Pământ. Iar Nigerul este un exemplu izbitor: printre cei mai mari exportatori de uraniu, dar la coada clasamentului Indicelui Dezvoltării Umane.

Pentru această situație, generalii care au preluat puterea consideră că responsabilitatea revine exclusiv Franței. Toate țările Sahelului sunt, la urma urmei, foste colonii franceze, să nu uităm asta! Și, ca orice putere imperială, Parisul a continuat să exercite o influență uriașă asupra fostelor sale avanposturi, înlocuind dominația directă (prin arme) cu forme mai subtile de control neocolonial (cu bani).

Dintotdeauna s-a obișnuit ca puterile occidentale să impună forme de supunere monetară coloniilor lor, care erau obligate să utilizeze monede emise și controlate de centrele imperiale, pentru a asigura controlul economic și beneficiile financiare ale țărilor europene. Ceea ce a diferențiat Franța de alte puteri a fost supraviețuirea imperiul său monetar. În timp ce majoritatea coloniilor africane, după ce și-au câștigat independența (anii ’50-’60), au adoptat monede naționale, Franța, cumva, a reușit să convingă statele din Africa Centrală și de Vest (Sahel) să mențină moneda colonială, francul (CFA).

Ca urmare, CFA este și azi utilizată de 14 țări, în mare parte foste colonii franceze, inclusiv Mali, Burkina Faso și Niger. În ciuda „Africanizării” formale a acestui grup, care a implicat transferul sediului celor două bănci centrale ale francului CFA pe continentul African, Franța continuă să se bucure de un control de anvergură asupra sistemului-și a țărilor care îl folosesc.

Pentru Occident și în mod special pentru Franța, păstrarea unei influențe asupra statelor africane este un obiectiv major. Nigerul, de exemplu, este cea mai importantă sursă de uraniu a Parisului, „hrănind” centralele nucleare care furnizează aproximativ 70% din electricitatea țării. Dar, în același timp, doar unul din șapte locuitori ai Nigerului (și doar 4% din mediul rural!) are acces la electricitate! Ce-i mai nemulțumește pe africani? Poate faptul că, în mod surprinzător (sau nu, ar zice Macron!), 85% din compania care operează industria uraniului din Niger este deținută de Comisia franceză pentru Energie Atomică și de încă două firme franceze?! Guvernul Nigerului deține doar 15%!

Nu-i de mirare că generalii puciști vorbesc despre o jefuire sistematică a resurselor naturale. Din cele 10 țări cu cel mai scăzut indice de Dezvoltare Umană din lume, cinci fac parte din zona francului.

În plus, controlul Franței nu se limitează la zona financiar-economică. Nigerul este principala bază militară în Sahel a Franței, găzduind aproximativ 1.500 de soldați staționați în capitala țării. Complicând și mai mult lucrurile, aflați că în Niger sunt și undeva la 1.000 de soldați americani, care operează sub umbrela Comandamentului Africii al Statelor Unite (Africom).

În Mali, prima țară în care a avut loc o lovitură de stat, noul lider militar, Assimi Go, a expulzat armata franceză, a tăiat legăturile diplomatice și chiar a interzis franceza ca limbă oficială. În Burkina Faso, tânărul lider revoluționar Ibrahim Traor a expulzat și el trupele franceze și a interzis exporturile către Paris. Și Nigerul a acționat similar – noul Guvern a revocat o serie de acorduri de cooperare militară cu Parisul, a închis spațiul aerian al țării și a anunțat că suspendă exportul de uraniu către Franța. „Încă din copilărie, m-am opus Franței. A exploatat toate bogățiile țării mele – uraniu, benzină, aur. Cei mai săraci nigerieni nu pot mânca de trei ori pe zi din cauza Franței”, a declarat un om de afaceri local într-o intervenție la BBC.

Pe străzi, oamenii sprijină loviturile militare și vorbesc despre obținerea libertății politice, a suveranității și independenței economice. În cel mai recent raport pe acest subiect, ONU a transmis că sprijinul popular pentru aceste noi guverne militare trebuie înțeles ca fiind „simptomatic al unui nou val de aspirație democratică, extins pe întreg continentul african”.

Omenirea este la un pas distanță de un nou război. Miza: Africa. Combatanți: Rusia, China și Occidentul. Fiecare vrea influență asupra acestui continent extrem de bogat în resurse.