Am înnebunit cu toții sau ni s-a spălat creierul în doar câteva luni? Am ajuns să întâmpinăm, la frontieră, cu delegație oficială, un camion cu seruri? Televiziunile au transmis live de parcă ar fi venit în țară cine știe ce personalitate mondială. Atâta spectacol de prost gust, atâta festivism pentru ce?
Au ajuns în România primele 10.000 de doze de vaccin. Și ce-i cu asta? E „apa vie” din basme, care ne face nemuritori? E vreo zeamă care, stropită peste buget, îl face mai mare? E vreun parfum care, pulverizat peste Guvern, îi crește ăstuia coeficientul de inteligență? E vreun suc miraculous care ne face mai deștepți când votăm? E pe dracul! Nu-i decât propaganda pentru un produs care, chipurile, ne vindecă de virusul ăsta ticălos. Nimeni nu bagă mâna în foc că scăpăm, căci nu se garantează că nu te mai îmbolnăvești. Poate scapi, dar nimeni nu se pune chezaș că nu-ți cresc unghii pe genunchi și nu încep să-ți șchioapete ochii. Trebuia însă mare tam-tam, căci așa a vrut Europa. Toată lumea să se vaccineze începând cu ora țîșpe dintr-o zi stabilită. Niciun minut mai mult. Și dacă întârziai puțin cu metroul, se numea că îți bați joc de Europa?
Armata de colindători ai vaccinului s-a dus la frontieră. A cădelnițat Arafat despre cine este și ce vrea vaccinul până când a devenit și mai ridicol decât este de obicei. A băgat repertoriu și un colonel de armată, pe care l-am surprins cufundat într-un gest ce mi s-a părut masonic. Hai gata, că m-am lămurit! Spitalul de nebuni a ieșit în stradă. Vaccinul putea fi adus și cu avionul, direct la București. Dar atunci însemna să văduvească propaganda de fastul spectacolului. Peste noapte, camionul desenat cu pinguini a făcut pauză. Nu se puteau angaja doi șoferi, care să facă schimb unde vor ei? Ba da, dar românii nu s-ar mai fi emoționat atât de tare. De ce nu se organizează asemenea spectacole și când se aduc cartofi din Polonia? Sau carne de porc din Germania. Nu e tot ajutor frățesc, European? Atâtea transmisii live am văzut doar de la mormântul lui Ceaușescu, în primii doi ani după ce a fost trimis la cele veșnice. Deosebirea este că cei de acolo chiar erau emoționați. Acum, însă, a fost un spectacol ridicol, cu grija statului față de sănătatea românilor. O grijă pe care, până mai ieri, a pomenit-o doar în discursuri. Popor, ieși la marginea drumului și aplaudă. Și vaccin, și camion, și scrânteala la minte. Hai că poți.